Inaugurez o nouă rubrică: România în pielea goală. Azi: despre un magazin alimentar de lîngă casa mea, în Doamna Ghica. Se numeşte Eden şi are preţuri cam mari. Dar nu despre nesimţirea lor care speculează lenea noastră şi comoditatea de a ne deplasa într-un mare centru comercial e vorba acum.
ÃŽn această după-amiază, am ieÅŸit cu prietena mea la acest magazin, pentru una-alta. La casă (sînt 3 case), prietena mea a cerut două pachete de Pall Mall mentolat. “A, nu mai am!”, a zis vînzătoarea. “Da’, ia vedeÅ£i, colega are?”, întrebăm noi. BineînÅ£eles că avea!
Ce mă intrigă? De ce trebuie să le dăm noi informaţii, să le spunem noi ce să facă? Nu era normal să aibă vînzătoarea iniţiativa să-şi întrebe colega, fără să o împingem noi de la spate?
N-am chef de asemenea magazine în viaţa mea.