Cristi Roman

Am reclamat miercuri, 21 februarie, pe siteul DomnulePrimar, primarului sectorului 1, Andrei Chiliman (foto dreapta), starea jalnică a Podului Băneasa din Bucureşti, ai cărui stîlpi de electricitate (vreo 40 la număr) se odihnesc 24h/zi de cîteva luni. Practic, seara/noaptea e beznă totală.
Am făcut reclamaţia şi din dorinţa de a vedea dacă mi se răspunde, si în cît timp, fiindcă oficialtăţile sînt obligate de lege să răspundă în termen de maximum 30 de zile la orice reclamaţie.
Surprinzător, răspunsul lui Andrei Chiliman a venit ieri, la doar 5 zile distanţă. Şi ţineţi cont că a fost şi weekend. Iată răspunsul:

“Stimate domn Cristian Roman,

Referitor la sesizarea dumneavoastra inregistrata la Primaria Sectorului 1, permiteti-mi sa va comunic faptul ca am cunostinta de cele semnalate de dumneavoastra. In nenumarate randuri am adus la cunostinta reprezentantilor Electrica si Luxten de problemele legate de electricitate din aceasta zona.

Totodata, permiteti-mi sa va informez faptul ca Primaria Municipiului Bucuresti si Luxten Lighting Company au incheiat un contract de colaborare pentru intretinerea si modernizarea iluminatului stradal, intre institutia pe care o conduc si Elctrica S.A., Luxten Lighting Company nu exista un raport de subordonare acestea din urma fiind societati de sine statatoare, in acest caz fiind vorba de colaborare, care nu de fiecare data da roadele dorite. In acest sens doresc sa va aduc la cunostinta faptul ca petitia dumneavoastra a fost transmisa societatii Luxten pentru a fi solutionata cat mai curand posibil.

Multumindu-va pentru intelegere, va rog sa primiti, stimate domn, asigurarile mele privind solicitudinea noastra in solutionarea rapida si eficienta a problemelor ridicate de cetatenii Sectorului 1.

Cu stima,
Andrei Ioan Chiliman”

Evident, acum voi urmări în cît timp se rezolvă problema. Vă ţin la curent! Promit.

Diferenţele dintre bogaţii şi săracii din Statele Unite sînt din ce în ce mai mari, iar numărul persoanelor care au devenit foarte sărace nu a mai fost atît de ridicat de 30 de ani.
Aproape 16 milioane de americani trăiesc “într-o sărăcie profundă ÅŸi severă”, cu un venit de mai puÅ£in de 9.903 dolari pe an pentru o familie de patru persoane, dintre care doi copii.
Numărul americanilor foarte săraci a crescut cu 26 la sută din anul 2000 pînă în 2005.
George Bush a venit la putere în decembrie 2000.
(Mediafax)

Cel mai bun film - “The Departed” (”CîrtiÅ£a”).
Cel mai bun regizor - Martin Scorsese, “The Departed”.
Cel mai bun actor - Forest Whitaker, “Ultimul rege al ScoÅ£iei”.
Cea mai buna actriţă - Helen Mirren, “The Queen”.
Cel mai bun montaj - “The Departed”(”CîrtiÅ£a”), Thelma Schoonmaker.
Cel mai bun cîntec original - “I Need to Wake Up” - “An Inconvenient Truth”, Melissa Etheridge.
Cel mai bun scenariu - “Little Miss Sunshine”, Michael Arndt.
Cea mai bună coloană sonoră - “Babel”, Gustavo Santaolalla.
Premiul pentru întreaga carieră - Ennio Morricone.
Cel mai bun documentar - “An Inconvenient Truth”.
Cel mai bun documentar de scurt-metraj - “The blood of Yingzhou District”.
Cea mai buna actriţă în rol secundar - Jennifer Hudson, “Dreamgirls”.
Cel mai bun film străin - “The Life of Others”, Germania.
Cele mai bune efecte speciale - “PiraÅ£ii din Caraibe”.
Cea mai bună imagine - “Labirintul lui Pan”, Guillermo Navarro.
Cele mai bune costume - “Marie Antoinette”, Milena Canonero.
Cel mai bun scenariu adaptat - “The Departed”, William Monahan.
Cel mai bun film de animaÅ£ie - “Happy feet”.
Cel mai bun actor în rol secundar - Alan Arkin, “Little Miss Sunshine”.
Cel mai bun mixaj de sunet - “Dreamgirls”.
Cel mai bun montaj de sunet - “Letters from Iwo Jima”.
Cel mai bun scurt-metraj - “West Bank Story”.
Cel mai bun scurt-metraj de animaÅ£ie - “The Danish Poet”.
Cel mai bun machiaj - “Labirintul lui Pan”, David Marti ÅŸi Montse Ribe.
Premiul pentru scenografie - “Labirintul lui Pan”.

VÄ‚ AÅžTEPT LA COMENTARII.
Cîte filme, dintre cele premiate, aţi văzut deja?

Cine sint românii insistenţi în prostie? Sînt românii care nu învaţă nimic din ce văd în jur, din ce aud, sînt cei care nu gîndesc, nu fac diferenţe, nu cercetează, nu sînt atenţi la propria viaţă şi la cursul ei.
Asta a fost introducerea. Acum subiectl principal. Ieri am văzut la tv, pentru a nu ştiu cîta oară, aceleaşi ţepe luate de unii români, care se repetă jenant la nesfîrşit. Ţepe însă luate doar din greşeala lor, deci cumva meritate.

1. Mai mulţi asemenea români au pierdut bani frumoşi la alba-neagră. Erau oameni care, în autogară, s-au băgat la aşa ceva sperînd să cîştige în faţa infractorilor care organizează alba-neagra. Ţeapă, oamenii şi-au luat-o. Normal, numai ei sperau altceva.
2. AlÅ£i asemenea români tot iau Å£epe de la taximetriÅŸti independenÅ£i infractori, care mînăresc tarifele. Eu nu ÅŸtiu cum se urcă aceÅŸti oameni în maÅŸini care nu sînt de firmă, care nu pornesc aparatul, etc, etc. Am văzut cu ochii mei cazuri în care asemenea clienÅ£i cad uÅŸor în plasă, numai cînd pun întrebarea “cît face pînă la….”. Nu se pune întrebarea asta, te urci (dacă taxiul este ok ÅŸi liber) ÅŸi spui unde vrei. Cînd ai întrebat, taximetristul te-a ÅŸi luat de fraier ÅŸi nu mai pune aparatul în funcÅ£iune sau îl mînăreÅŸte. N-am luat în viaÅ£a mea Å£eapă la taxi.

Aşa cum spuneam, ce-i determină pe aceşti români să se arunce singuri în astfel de ţepe? Masochismul, mintea puţină, ce anume? Aştept comentarii, sînt curios.

Azi, pe blogul culinar PAPABUN, citiţi cronica gastronomică făcută la restaurantul belgian Waterloo. Mîncare excelentă! Sînt şi poze!