JONNY KENNEDY: 1966-2003
Wednesday, February 21st, 2007
La naiba cu fotbalul, la naiba cu politica, la naiba cu tot.
Azi vreau să scriu despre cel mai (nu găsesc termenul, fac zeci de încercări, nu-mi vine) crunt (la acest cuvînt m-am oprit) documentar văzut de mine vreodată pe Discovery.
MarÅ£i seară nu am avut chef de Liga Campionilor, aÅŸa că am ajuns pe Discovery Channel, tocmai cînd începea un documentar pe care nu-l mai văzusem: “The boy whose skin fell off”.
Viaţa lui Jonny
Pe scurt: în anul 2003, echipa Channel 4 (cel mai tare canal TV din lume din punctul de vedere al calităţii documentarelor) a filmat ultimele 4 luni de viaţă ale lui Jonny Kennedy, un bărbat de 36 de ani din Marea Britanie născut cu o afecţiune genetică extrem de rară (1:300.000) şi, din păcate, înfiorătoare: dystrophic epidermolysis bullosa, o afecţiune foarte gravă care face ca pielea corpului să nu aibă nici un fel de consistenţă, să fie extrem de fragilă. Practic, la suprafaţă, corpul uman este carne vie.
Cancerul
Jonny a aflat în mai 2003 că urma să moară de cancer de piele din cauza afecţiunii sale şi a fost de acord să facă un documentar cu finalul vieţii sale pentru Channel 4.
Filmul începe înfiorător: Jonny se duce să-ÅŸi aleagă sicriul în care urma să fie înmormîntat. Toată vocea din off îi aparÅ£ine lui. Iată cum sună vocea din off la începutul documentarului: “Sînt Jonny Kennedy ÅŸi în momentul în care urmăriÅ£i acest film eu sînt în rai”.
Ceea ce dă o nota în plus şi un oarecare farmec, dacă îmi este permisă această afirmaţie, în nota de dramatism dominantă, este reprezentat de umorul, nonconformismul şi naturaleţea de care a dat dovadă Jonny toată viaţa, în ciuda teribilei afecţiuni.
Iată exemple:
- a cerut ca pe sicriul său să fie desenate un tigru şi forma unei conserve de fasole Heinz;
- cînd se afla la o strîngere de fonduri pentru o fundaţie creată de el pentru cercetarea afecţiunii, n-a ezitat să recunoască nonşalant că s-a uitat interesat în decolteul unei cîştigătoare de Miss, venită la acţiunea lui;
- a povestit că nici măcar să se masturbeze nu mai poate, fiindcă i-ar fi afectate extrem de mult atît pielea palmei, cît şi a penisului;
- la înmormîntare a cerut ca lumea să asculte piesa “Don’t stop me now”, a celor de la Queen, formaÅ£ia lui favorită.
Cum a murit
Jonny a murit în tren, pe 26 septembrie 2003, la întoarcerea din Londra, unde fusese primit de soţia lui Tony Blair.
Avertisment
Pentru că este posibil să vedeţi în continuare documentarul în această perioadă pe Discovery, adresez un avertisment persoanelor care nu suportă să vadă imagini şocante: în timpul documentarului sînt arătate explicit imagini din momentul în care lui Jonny i se schimbă bandajele, iar corpul lui este carne vie, roşie. La fel şi partea superioara a capului, pe care Jonny şi-a mascat-o mereu cu o şapcă albă. În afară de aceste momente, mai sînt cîteva în care Jonny şi mama lui plîng într-o linişte apăsătoare, oferind o imagine care te cimentează în fotoliu şi care îţi aruncă fără să-ţi dai seama lacrimi din ochi.
Jonny Kennedy, 1966-2003
