cristiroman.ro

Cum-necum, am ajuns si la 29 de ani. Asta e. Discutam acum vreo saptamîna cu Tolo, Gusti si ?tefan despre impactul calculatorului în viata fiecaruia si parca nu-mi venea sa cred ca gata, nu mai fac parte din generatia celor de 18-22 de ani. “Tu esti mai aproape de generatia noastra”, mi-a zis atunci Tolo, referindu-se la cei ca el, nascuti spre finalul anilor ’60.

EXERCITIU DE SINCERITATE
Sa n-o mai lungim. M-am gîndit de vreo luna sa adun poze din diferite etape ale vietii mele, pentru a reusi sa vad mai bine cum s-a transformat chipul meu in 29 de ani. Prin urmare, pozele de mai jos ma reprezinta, din mai multe episoade ale vietii. Sus, de la stînga la dreapta: la 5 ani, la 7 ani, la 16 ani, la 18 ani. La mijloc: 20, 22, 23, 25 de ani. Jos: 26, 28 si 29 de ani.


Scurte explicatii: n-am reusit sa scanez pozele mai vechi de anul trecut, asa ca le-am fotografiat. Da, dragi prieteni mai tineri, acum 4-5 ani de-abia gaseai un digital. Nu stiu cum am poza color din ’83, de la 5 ani, dar asta e alta poveste. Cred ca statutul de soim al patriei m-a ajutat atunci.
Apoi, din pacate, n-am gasit poze din intervalul 9-15 ani, trebuie sa mai caut la ai mei.
Întrebari: Unde credeti ca se simte cel mai bine diferenta? Între ce ani?

PS: Multumesc Doina Popescu, Gabi Dinescu si Bobby Voicu. Ati fost primii din blogosfera care, prin diferite mijloace, mi-ati urat la multi ani la scurt timp dupa miezul noptii.