Cristi Roman

Duminică e Paştele. Aţi tinut post, sau ţineţi post? Dacă da, doar de Paşti, sau şi cu alte ocazii? Eu n-am ţinut şi nu ţin. Nu ştiu de ce.

Instantaneu surprins de mine ieri în Bucureşti. O Dacie stricată care trăgea o remorcă ponosită în care stătea priponită o căruţă amărîtă.

Amicul nostru blogger De ce e floodat de vreo două săptămîni în mod constant, pe serverul care-i asigură găzduirea. Pentru cei care nu ştiu ce e floodarea, serverul de găzduire este bombardat aiurea cu tot felul de informaţii, pînă ce acesta se supraîncarcă şi nu mai face faţă. Iar siteul găzduit de respectivul server nu mai merge.
Chestiile astea se fac intenţionat. Problema e: care o fi faza şi să n-ai ce face şi stai să floodezi aşa, aiurea..
Şi noi la GSP am păţit-o de cîteva ori.

În 10 ani de muncă, mi-am dat demisia de trei ori.

Prima demisie
S-a întîmplat în septembrie 2004, de la TVR. Mi-a fost greu, veneam după 8 ani acolo. Fusese primul meu loc de muncă. Cel mai greu a fost cînd i-am zis de plecare şefului meu de atunci, Radu Naum.
Am trecut peste. Pînă m-am angajat însă la GSP, în octombrie 2004, am stat acasă vreo 4-5 zile.
Aici vreau să ajung. La sentimentul ăla extraordinar cînd stăteam acasă şi nu făceam nimic, fericit însă că încep munca într-un loc la care visam de ceva vreme.

A doua demisie
S-a întîmplat în septembrie 2006, de la GSP. Tentat de funcţie, poate şi de bani, am plecat redactor-şef la o revistă lunară. Tolontan s-a bucurat că plec pe funcţie mare, mi-a spus un lucru foarte mişto despre restul colegilor de la GSP (rămîne secret) şi mi-a urat succes.

A treia demisie
La revistă, certuri cu patronul, diferenţe clare de viziuni. Am stat doar o lună şi jumătate şi mi-am dat seama că locul meu nu e acolo, în sistemul ăla. Mi-am dat demisia într-o seară de vineri, noiembrie 2006, şi m-am simţit extraordinar de bine şi de liber. În acea seară, drumul de la muncă pînă acasă a fost cel mai plăcut din lume. A doua zi am plecat din Bucureşti şi a fost reconfortant. Au urmat apoi trei săptămîni în care, ştiind că mă voi reîntoarce 100% la GSP, liniştit fiind că am un loc de muncă asigurat, m-am odihnit mult, am deschis acest blog, etc.

E clar, perioadele de după demisii sînt extraordinare, cu două condiţii:
1. Demisia să ţi-o dai tu, adică la dorinţa ta.
2. Să ştii sigur că îţi găseşti rapid un nou loc de muncă, să nu rămîi în pană de bani.

Nu, nu plec de la GSP.