Cristi Roman

Cu o întîrziere de o zi, datorată unor evenimente oarecare, vă arăt azi cum am sărbătorit eu, prietena mea ÅŸi Roby - ziua copilului, cu 8 zile mai devreme. AÅŸadar, eram în Budapesta, pe 23 mai, şi Roby s-a gîndit să ne suie pe dealuri ÅŸi pe munÅ£i cu…..TrenuleÅ£ul Copiilor.

Zis şi făcut: cu metroul galben de la Opera am ajuns la Deak Ferenc, ne-am întîlnit cu Roby, am trecut pe metroul roşu, am ajuns la Moszkva ter, am luat tramvaiul 56 şi hopa vreo 3 kilometri pînă la staţia trenuleţului.

Inedit: personalul trenuleţului, în afară de conductor, este format doar din copii, extrem de amabili şi cu bun simţ. Vizionare placută a pozelor! În rest, peisajul e următorul: trenuleţul, care nu are geamuri deloc, merge doar prin pădure, preţ de vreo 4-5 staţii, taie vreo două vai şi face cam 45 de minute pînă la un capăt. Cost bilet/persoană: 1,80 euro.

Citiţi din Cotidianul de azi, ca să înţelegeţi de ce se bat Liiceanu şi Traian Radu Ungureanu.

Personal, cred că este una dintre mai importante fotografii din presa românească din ultimii ani, iar de calitatea articolului scris de Liiceanu, chiar n-am ce să comentez. Sînt prea mic, şi mut de admiraţie.

Probabil aţi văzut nebunia din ultimele zile, în care părinţii nu reuşesc să-şi înscrie copiii la grădiniţă, din cauza locurilor extrem de puţine. Motivele le ştiţi: nu s-au mai construit grădiniţe, iar o parte dintre cele vechi nu mai există pe motiv de imobile retrocedate.

Zilele astea am auzit care e soluţia pentru a-ţi vedea totuşi copilul la grădiniţă. Mi se pare incredibil, dar aşa se face: imediat cum se naşte, îl înscrii la grădiniţă, chiar dacă va ajunge acolo de-abia la 3 ani.