Cristi Roman

Duminică, în sfîrÅŸit, am ajuns să vizitez Muzeul Ţăranului Român. Voiam de mult timp să fac asta, dar n-am apucat. Duminică s-a întîmplat, ÅŸi graÅ£ie expoziÅ£iei temporare “Eva a trăit la PleÅŸcoi”, în care s-a personalizat forma unei femei compusă din celebri cîrnaÅ£i de PleÅŸcoi.

Muzeul e un dezastru, din punctul meu de vedere, ÅŸi-mi pare rău să spun acest lucru. Citisem lucruri bune despre el, prin reviste culturale sau altele, dar m-am lămurit încă o dată cît de scăzute sînt standardele în România, chiar ÅŸi din partea “elitelor”. Păcat de site, foarte bun. Pe scurt:
1. Am aşteptat 8 minute să luam bilete, 6 lei biletul, deşi în faţa noastră era un singur client: un spaniol care a cerut o chitanţă pentru biletul cumpărat. Nu se găsea chitanţierul. Ţi se dau bilete sterpe, fără nici o informaţie suplimentară.
2. Turiştii străini, 95% dintre vizitatori, se plîngeau că aparatele de ghidaj în limba engleză, plătite separat, 10 lei, aveau butoanele încurcate. Fapt confirmat de două femei ghid, care discutau între ele pe această temă.
3. Camerele de expoziţie ar fi trebuit să fie numerotate, cu cifre de la 1 la cîte camere sînt. Lucru util, atît pentru cei cu aparate audio în engleză, ca să ştie pe ce buton să apese pentru a primi informaţiile. Lucru util şi pentru noi, românii, dacă biletul de intrare ar fi fost însoţit de un mic ghid scris. Numerotarea era făcută, dar atît de mic, de prost şi de ascuns, încît turiştii străini trebuiau să întrebe în ce cameră se află.
4. Nu există indicaţii, săgeţi, spre expoziţiile temporare, am căutat ca pe întuneric expoziţia cu cîrnaţii de Pleşcoi.
5. Cea mai tare fază: statuia-femeie acoperită cu cîrnaÅ£ii de PleÅŸcoi, “Eva”, era plasată într-o anexă a unui bar, stingheră ÅŸi ascunsă, ÅŸi care reprezenta locul în care se preparau băuturile sau se tăia pîinea, etc. Parcă eram într-o bucătărie părăsită! Nici o informaÅ£ie despre expoziÅ£ie, nici un text scris, nimic!
6. Preţurile de la magazinele care vînd produse tradiţionale sînt fabuloase. Sub 35 de lei nu gasiţi o simplă lingură de lemn vopsită în diferite forme şi culori, iar o mică păpuşică, jumătate de palmă, era 25 de lei.

AÅŸ putea continua. Se vede încă lipsa de preocupare pentru a moderniza, pentru a oferi condiÅ£ii mai bune, etc, etc, etc. E o anchilozare puternică din care nu vrem să ieÅŸim deloc. Ne place aÅŸa, să trăim ca în 1983. Ce-o fi aÅŸa de greu să faci biletul 10 sau 15 lei, fiindcă oricum marea majoritate a vizitatorilor sînt străini, ÅŸi din surplusul de bani să faci cîteva amenajări de bun-simÅ£, nu ÅŸtiu…Sau să faci proiecte, să te baÅ£i pentru sponsorizări sau finanţări…

Cezar, îmi pare rău. Cîrnaţii n-au nici o vină, sînt chiar extrem de delicioşi şi trebuie să ne mîndrim cu ei.

Foto: vinul.ro/blog

Tags: Bucuresti

This entry was posted on Tuesday, September 25th, 2007 at 7:07 pm and is filed under Bucuresti. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.