Ma bucur de necazul altora…
Aproape ca am ajuns în această stare. Eram aseară în staÅ£ia lui 21 de pe Calea MoÅŸilor colÅ£ cu Eminescu (lîngă Pizza Hut) ÅŸi aÅŸteptam tramvaiul. La 4 metri de peron, doi ÅŸoferi “clasici”: nervoÅŸi, nesimÅ£iÅ£i, etc. Unul voia să plece dintr-un loc de parcare ÅŸi era aÅŸteptat de altul, care voia să ocupe viitorul loc gol. Problema e că al doilea stătea prea aproape, iar primul se ambiÅ£iona să nu plece, din acest motiv. Priviri urîte, etc, etc. La un moment dat, se lovesc :)). Faruri sparte de ambele părÅ£i. AlÅ£i nervi…..Åži uite dovezi de prostie maximă: cum poÅ£i pierde timp, cum te poÅ£i enerva, cum poÅ£i pierde bani, etc.
A venit 21. M-am suit şi în 4 minute am fost în Doamna Ghica.
Tags: Bucuresti
January 19th, 2008 at 3:48 am
pune linkurile catre un search cu pizza de pe papa bun. in felul asta, pe google iti apar doar posturile cu pizza de pe papa bun, daca intelegi ce vreau sa spun.
si btw, pt un necunoscator de bucuresti, ca mine, aia cu “în 4 minute am fost în Doamna Ghica” suna cel putin R-rated.
January 19th, 2008 at 11:05 am
Am ajuns si eu la concluzia asta zilele trecute, intr-un articol pe blog, cum ca starea de calm poate rezolva orice problema si chiar mai mult de atat, in unele situatii iti poate aduce si succesul
January 20th, 2008 at 6:31 pm
hmmm, asta se cheamă Mândrie, Trufie, Orgoliu, ucigă-le Crucea
că de la ele se pornesc şi răzbeluri
January 20th, 2008 at 6:39 pm
E simplu: se ia lipsa de educatie si mitocania, adaugi stresul sofatului prin Bucuresti (daca nu ai de ales…. e nasol) si ajungi la cazul prezentat de tine, care se repeta cam in fiecare zi cred…..