http://www.cristiroman.ro/2008/02/11/un-mic-secret-de-munca/ Jurnalist culinar si chef stabilit in Irlanda Mon, 21 May 2012 18:59:54 +0000 http://wordpress.org/?v=2.3.2 http://www.cristiroman.ro/2008/02/11/un-mic-secret-de-munca/#comment-9747 nin Tue, 12 Feb 2008 11:19:23 +0000 http://www.cristiroman.ro/2008/02/11/un-mic-secret-de-munca/#comment-9747 Din institutia unde lucrez, unii colegi, pe baza unor tipuri de selectie specifice domeniului, pleaca sa lucreze in diverse institutii europene (si chiar mai extinse) pe perioade de doi, trei sau patru ani. Unii mai buni, altii ... Cazul pe care il cunosc suta la suta, este al unui coleg, nu foarte tanar, 42 ani, care tocmai s-a intors in tara dupa o perioada de trei ani, la post, cum se mai zice pe la noi. Pe perioada misiunii s-a prezentat foarte bine as zice, a fost implicat in diverse activitati pentru care a primit elogii (meritate) de la sefii pe care i-a avut (nu romani), toate fara nici o legatura cu faptul ca "a, e roman saracul, hai sa mai citam putin si provincia asta ...". Drama lui a inceput dupa intoarcerea la acelasi loc de munca, in acelasi sistem, unde, cel putin pentru inceput, se misca foarte greu. Sigur ca in trei ani si-a format un stil de munca, un alt mod de a vedea lucrurile, perfect aplicabil si la noi, asa ca a inceput treaba cu spor ... si atat. Toata lumea e contrariata, ceva de genul "vai, tu, da' ce are asta (doamnele)" sau "lasati, o sa-i treca, a fost plecat totusi tre ani (domnii)". Si intradevar, probabil o sa-i mai treaca, desi e genul serios si, pe cat se poate (tot pe la noi), eficient in munca pe care o face. Ce am vrut sa spun? Probabil multi dintre cei care concureaza pentru aceste posturi, functii sau cum s-or mai numi, stiu perfect de bine ca la intoarcerea in tara nu le va cere nimeni vreo parere despre ce s-a intamplat, ce au facut, cum le-a mers, sau, mai rau, ca vor pati precum colegul meu si atunci privesc iesirea ca pe o vacanta, uneori bine platita, iar cand vacanta se termina, fac tot ce pot ca sa-si "revina". Din institutia unde lucrez, unii colegi, pe baza unor tipuri de selectie specifice domeniului, pleaca sa lucreze in diverse institutii europene (si chiar mai extinse) pe perioade de doi, trei sau patru ani. Unii mai buni, altii … Cazul pe care il cunosc suta la suta, este al unui coleg, nu foarte tanar, 42 ani, care tocmai s-a intors in tara dupa o perioada de trei ani, la post, cum se mai zice pe la noi. Pe perioada misiunii s-a prezentat foarte bine as zice, a fost implicat in diverse activitati pentru care a primit elogii (meritate) de la sefii pe care i-a avut (nu romani), toate fara nici o legatura cu faptul ca “a, e roman saracul, hai sa mai citam putin si provincia asta …”. Drama lui a inceput dupa intoarcerea la acelasi loc de munca, in acelasi sistem, unde, cel putin pentru inceput, se misca foarte greu. Sigur ca in trei ani si-a format un stil de munca, un alt mod de a vedea lucrurile, perfect aplicabil si la noi, asa ca a inceput treaba cu spor … si atat. Toata lumea e contrariata, ceva de genul “vai, tu, da’ ce are asta (doamnele)” sau “lasati, o sa-i treca, a fost plecat totusi tre ani (domnii)”. Si intradevar, probabil o sa-i mai treaca, desi e genul serios si, pe cat se poate (tot pe la noi), eficient in munca pe care o face.
Ce am vrut sa spun? Probabil multi dintre cei care concureaza pentru aceste posturi, functii sau cum s-or mai numi, stiu perfect de bine ca la intoarcerea in tara nu le va cere nimeni vreo parere despre ce s-a intamplat, ce au facut, cum le-a mers, sau, mai rau, ca vor pati precum colegul meu si atunci privesc iesirea ca pe o vacanta, uneori bine platita, iar cand vacanta se termina, fac tot ce pot ca sa-si “revina”.

]]>