Cristi Roman

Am plecat spre micutul port Dalkey de undeva din inima Dublinului. Duminica. Încolonati, ne-am asezat la coada linistita de trei persoane care se formase în fata automatului care arunca vîrtos biletele de DART, metroul irlandez de suprafata. Statia Tara e îngramadita între riul Liffey si uriasa Ulster Bank, cu peroanele sapate aproape prin mijlocul birourilor. Arhitecti curajosi si eficienti.

Dupa vreo trei statii de stat jos si privit pe ferestre in viteza trenului spre coasta de sud a Dublinului, sintem abordati, cu ceva tupeu, de o femeie la vreo 60 de ani. Tunsa scurt, bruneta, relaxata. In piept ii troneaza un ecuson mare si alb. Ceva cu Chevrolet-Buick si un nume: Jane. Sincer, o vazusem cu citeva minute inainte cum ne iscodea cu privirea, gindindu-se, probabil, daca sa ne atace sau nu. Pina la urma, ne-a atacat:). “De unde sinteti?“, a sunat un cristalin accent american, care a umplut vagonul si asa plin cu vreo suta de suflete. Incredibil. Eu: “Romania“. Tace 2-3 secunde. Eu, iar: “N-ati auzit de Romania, este?“. Revine: “O, ba da, am auzit de Romania, cum sa nu. Eu sint din Texas, ai auzit de Texas?“.
Si dialogul a continuat asa pina am ajuns la Dalkey, intre intrebari de genul “Si e tara saraca Romania?” sau “Cum e in Romania?“. (more…)

Fotoreportaj consistent despre cum arata o piata de legume si fructe saptamînala din Dublin, pe PAPABUN sau pe HOTNEWS.
Bonus, filmuletul cu dansatoarea braziliana care a dat de doua ori turul pietei.

Sint doar citeva lucruri pe care le-am aflat, le-am auzit, mi s-au povestit, etc. Sint insa comune, indiferent ca apartin pietei private sau angajatilor de la stat:
- pauza de masa este absolut sfinta (30 minute sau o ora, sau in retail chiar doua pauze, una de 30 min, alta de 60)
- pentru ziua de duminica, sa plateste 50% in plus sau ti se ofera o zi libera. (more…)

Spiridusul este unul dintre simbolurile importante ale Irlandei. În magazinele de suveniruri din Dublin spiridisul cînta, danseaza, scrie, bate la tobe, citeste hrisoave, si tot asa. Al meu are o stacana de apa si se plimba cu ditamai trifoiul deasupra laptopului. Din cînd în cînd se uita fix la mine, foarte atent. Uneori, da fuga 10 centimetri în spate si mai da pe gît o gura de Guinness.

(more…)

Azi a fost o zi atît de frumoasa în Dublin încît aproape puteai sa intri, macar cu picioarele, în apa Marii Irlandei. Fiindca am ajuns iar în Howth, în nord-estul orasului, un mic golf. Cîtiva copii mai curajosi au intrat pîna la glezne. Cei mai bravi erau cateii, care intrau si înotau putin, apoi reveneau la stapîni. (more…)