Pe 22 decembrie 2007 calcam pentru prima oara in Irlanda. Doua saptamini. Pe 5 ianuarie 2008 eram deja in Bucuresti. Pentru doar doua luni si jumatate.

Pe 25 martie 2008 ne mutam in Irlanda. E 8 ianuarie 2009 si sintem tot in Irlanda.

Decizia de plecare a fost buna si sintem multumiti si fericiti. Asta si pentru ca ne-am calculat pasii, am incercat sa anticipam si sa luam cu adevarat in calcule ce necazuri ar putea interveni. N-am pornit cu ginduri mari: in 6 luni sa luam masina, intr-un an sa luam casa. Nu. E chiar imposibil in acest moment sa ne luam casa insa nici nu intentionam deloc acest lucru. Chiria e cel mai bun lucru pentru modul nostru de viata, fiindca nu stim unde vom fi peste 8 luni, un an sau trei ani. Este foarte probabil sa fim tot aici, insa depindem de doi factori majori: sanatatea si asigurarea unui venit minim spre mediu.

Cu siguranta, cel putin eu, sint mult mai linistit si mai multumit de viata de zi cu zi decit eram in Bucuresti. Ma bucur din suflet ca am renuntat la canalele TV romanesti, sint un factor de poluare morala si o sursa extrem de importanta de batut pasul pe loc, daca nu esti atent. M-am obisnuit cu canalele irlandeze si britanice, a caror calitate e foarte ridicata (plus ramificatiile de canale de nisa).

In acest moment sintem in cautarea unei chirii mai aproape de centrul Dublinului, pentru ca sotia mea pierde cam 2 ore pe zi cu drumul spre munca si e mare pacat. Daca aveam 3 vieti, o sacrificam pe asta pentru timpul petrecut aiurea in autobuz. Imi doresc sa rezolvam problema pina la finalul lunii ianuarie.

Bandele de traficanti de droguri fac cel putin o victima la 2-3 saptamini, intr-un ritm care va fi atins de Bucuresti probabil in 7-10 ani. Insa e cercul lor restrins si chiar oamenii obisnuiti nu sint afectati deloc. Spun asta fiindca in ciuda criminalitatii ridicate si a consumului absolut urias de droguri din Dublin, cel putin la suprafata viata normala e mult mai linistita decit in Bucuresti. Lipsesc cu desavirsire injuraturile din trafic, nervozitatea, privirile pline de ura ale oamenilor, privirile sictirite ale functionarilor sau ale vinzatorilor. Si sint sanse sa fie si mai bine, odata cu criza financiara puternica de aici, care va inchide multe afaceri. Lipseste bataia de joc, la nivel general, asupra omului de rind, din partea altor oameni sau din partea autoritatilor.

Mi-am luat permisul provizoriu de conducere si dupa ce ne mutam, voi incepe orele de condus. Nu ma grabesc absolut deloc, oricum de-abia dupa 19 mai voi putea sustine examenul de conducere. In continuare iubesc sa merg pe jos si nu ma grabesc spre nimic, mai niciodata. Am avut acest noroc, deocamdata.

Criza financiara si economica e si aici ridicata, insa evident ca in ziare si la TV capata alte nuante. Exista cu adevarat si in viata normala, insa, deocamdata, nu moare nimeni de foame. Din contra, puburile, restaurantele, magazinele - toate sint pline. Daca nu culci urechea la calamitatile enuntate in media, ai sanse sa-ti duci viata mult mai normal. Trebuie doar sa fii tu cu tine insuti impacat - incepind de la banii pe care ii cistigi pina la relatiile interumane. Trebuie sa te intinzi atit cit poti si atit cit iti asiguri un somn linistit noapte de noapte. Si daca esti chibzuit, viata poate fi a naibii de buna si de linistita si fara sa ai salariu de 2500-3000 de euro, atit cit e unul mediu spre maricel in Irlanda. Daca cineva din alta tara sau din Romania se bucura cind aude ca Irlanda e in recesiune economica, sa ramina cu gindul asta. Trebuie sa fie aici ca sa vada realitatea.

Sacrificiile se numesc familia si prietenii. Insa ai mei au fost acum aici pentru 2 saptamini. Exista curse regulate de avioane Bucuresti - Dublin, iar biletele sint ieftine daca le iei din timp. Cu prietenii vorbesc zilnic pe mess. Sigur ca ramine lipsa contactului direct. Insa ne vom vedea, fie in Bucuresti, in vizite, fie ei aici, in vizite. Asta e.

In rest, sincer, nu mi-e dor de nimic din Romania. Nu mi-e dor de munte sau de mare, sau de altceva. Asta e, asta simt, asta scriu. Avem inca foarte multe de descoperit in Irlanda, si sper sa facem acest lucru din vara, dupa ce voi conduce. Avem perspective de a vizita alte tari care ar fi fost mai greu de vizitat din Romania.

Avantajele aici, in afara de viata mai linistita, se numesc oportunitatile mai mari de gasi servicii mai bune si mai ieftine (ma gindesc doar la cursele de avioane spre alte tari din Europa sau din lume, unele sint chilipir, gen 40 euro avionul dus-intors Dublin - Londra).

Ma opresc, am scris acest post pentru cei care erau curiosi de ce se mai intimpla in aventura parasirii Romaniei si stabilirii in Irlanda. Da: nu avem inca o casa personala, nu avem masina, nu avem salarii fabuloase. Insa: avem o viata linistita, stam in chirie si vom face inca acest lucru si stam chiar foarte bine, vom lua in citeva luni o masina second-hand buna de dus din A in B, avem cistiguri medii spre mici dar absolut suficiente pentru ceea ce ne dorim pentru anii astia.

Va doresc sa fiti bine chibzuiti mereu, sa nu mai visati sau sa va doriti lucruri doar pentru a le avea pur si simplu, sa va concentrati pe ce aveti de facut, chiar daca sint lucruri mici sau pe care altii le-ar bagateliza. Nu conteaza ce cred altii. Conteaza cum te simti tu.

Eu, multumesc, ma culc si ma trezesc linistit zi de zi. Asta ne dorim, nu mai mult. Acum depinde de fiecare ce inseamna “linistit”.

Toate bune!