Era simbata seara, ora cam 23.30 si ne aflam in spatele blocului, sa scoatem la plimbare un catel pe care-l avem doua saptamini in grija. Blocul nostru in care stam de aproape o luna face parte dintr-un complex de alte 4 blocuri, situat exact linga riul Dodder, din sudul Dublinului. Practic, apa e la 4-8 metri de curtea blocului. Pe maluri, vegetatie multa, copaci, etc.

Si cum tocmai ne asezaseram noi de vreo doua minute pe o bancuta, deodata, la 5-6 metri de noi, vedem cum se apropie calm o vietate de blana, cam marisoara si grasuta. Ne uitam mai atent, animalul de blana se opreste si el si ne fixeaza; deja il distingeam ceva mai bine, de la un felinar. Era un viezure! Dolofan. Catelul a inceput sa miaune (da, cind vede ceva mai ciudat parca e pisica) si sa dea sa fuga din lesa catre blana. Viezurele ne-a mai fixat vreo 2-3 secunde, noi la fel, usor speriati, dar mai mult socati de prima intilnire fata in fata cu un astfel de animal. Dupa aceste 2-4 secunde, viezurele a luat-o la pas calm, a trecut la citiva metri de noi, si s-a oprit iar sa ne fixeze cu privirea. De fapt, cred ca fixa catelul. Catelul dadea si mai tare sa fuga spre viezure, iar acesta s-a speriat pina la urma si a luat-o la fuga prin tufisurile de linga gardul exterior al curtii.

Cam asta a fost prima intilnire fata in fata cu un viezure.