De ce iubesc începutul de an

Cred ca asa am fost mereu in ultimii 5-7-10 ani: am asteptat cu speranta si cu forte noi orice inceput de an. Iubesc, sa fie clar, perioada pre-Craciun si post-Revelion, adica, sa zicem, perioada 22 decembrie - 3 ianuarie.

Insa mai mult iubesc luna ianuarie sau cel putin primele doua/trei saptamani ale ei. Imi place cind incepe un ciclu nou, imi place cind stiu ca las in urma, cumva, ce n-a mers bine.

Cu alte cuvinte, cred ca inca sint genul de om care zic cu putere si sinceritate “gata tata, hai la treaba” - fara a avea acel aer corporatist pe care il urasc, sau, mai sincer, de care nu ma simt deloc apropiat.

Cind zic, de fapt, “gata tata, la treaba“, ma refer la mine si la actiunile prin care viata mea si a celor apropiati sa decurga bine, armonios, in liniste fireasca si in cursul normal al lucrurilor. Nu iubesc spectaculosul, nu alerg cu orice pret dupa locul 1, insa imi place sa pun capul linistit, seara de seara, pe perna. E una dintre cele mai mari placeri ale vietii mele. Si pentru cine intelege acest lucru, e si un mic secret al linistii - de toate felurile.

Asa ca va doresc si voua un an 2010 excelent, cu siguranta va doresc sa aveti un an mai bun decit 2009 si va doresc sa va culcati linistiti, seara de seara, in patul caminului vostru, indiferent unde se afla si citi membri are!

La Multi Ani!


3 Responses to “De ce iubesc începutul de an”

  1. La Multi Ani, Cristi! Sa aveti un An Nou asa cum vi-l doriti voi :)

    La mine avantul vine mai prin aprilie-asa, cand da frunza :))

  2. La multi ani si sanatate pentru tine si cei dragi!

    Foarte important sa dormi linistit, deci cu constiinta curata.
    Am vazut zilele trecute un film in care o femeie cu un copil, aflata intr-o situatie grea este atrasa pe nesimtite intr-o activitate infractionala care implica trecerea ilegala a unor asiatici peste granita.
    Desi i s-a spus ca face un lucru bun, ca oamenii aia sunt necajiti si ea nu facea decat sa ii ia in portbagaj si sa ii duca niste kilometri (iar pt asta primea bani foarte buni), imediat i s-a dezvoltat constiinta ca este infractoare.
    Cand vindea la magazinul unde era job-ul ei si s-a apropiat un politist, totul i se parea suspect in comportamentul lui, avea impresia ca politistul ii da de inteles ca stie ca ea este o infractoare.

    Foarte tare chestia. O ilegalitate si a ajuns sa se schimbe, sa i se murdareasca starea interioara. Avea mai multi bani, dar nu mai era ea.

  3. La multi ani si asteptam cu interes noul blog papa bun!

Leave a Reply