Obosit
by CRISTI ROMAN
Obosit. Obosit rau. Si nu de lipsa de somn sau de odihna, desi…Obosit de toate din jur, fara vlaga si fara sens. Un singur lucru ma taraste de pe o zi pe alta facand lucruri care ma obosesc.
Obosit. Si nu “vacanta” e rezolvarea, sau “concediul”. Candva am citit ca intr-un fel corpul uman are propria energie si propriul simt, propriul echilibru dupa care inainteaza in viata in mod fericit si firesc. Ma rog, studiul este mai complex insa ideea generala asta era. Si ca daca in tine aceste lucruri sunt dereglate atunci situatia se complica. Dispare energia, scade apararea organismului, se distruge fantasticul computer interior al trupului si al mintii. Si nu e cale de rezolvare.
Obosit rau, rau de tot. Ceva nu functioneaza bine.
hai, curaj, ca nu mai e mult.
Aduna-ti sufletul in palme si tine-l strans, Asculta linistea stranie din jurul tau, sau zgomotul asurzitor de aproape si lasa lupta aceea stupida intre “eu” si celalalt “eu” conecteaza cu” tu” si celalat “tu” incet fara graba si vei simti forta sufletului tau strans intre palme. Razi cu ,rasul acela de hohot, cu bucuria care vine din afara, cu surasul unui copil, cu zambetul unui bunic si tipa, tipa tare foarte tare ca ceilalti sa auda ,sa stie ca esti aici ,ca existi suparator de aproape,pentru ca poti sa cazi sa te ridici. Simte echilibrul acela care vine din adancul fiintei tale si zbora.TU POTI!