Despre dorintele simple ale vietii (2)

by CRISTI ROMAN

Imi doresc mult, mult de tot sa petrec un an in Romania, in toate zonele tarii. Ma gandesc de ceva vreme la treaba asta. Sa-mi iau un an de pauza de la viata din Irlanda si sa stau un an, nu mai mult, in Romania. Sa plec din Constanta, sa zicem, sa urc spre Dobrogea, Moldova, Maramures, Ardeal, apoi Banat, centrul Ardealului/tarii, Crisana, Oltenia si Muntenia.

Sa stau cateva zile in fiecare oras sau orasel sau sat intalnit. Sa ma vad in sfarsit cu sutele de oameni buni cu care ma stiu de ani de zile dar cu care nu m-am vazut niciodata, sau foarte, foarte rar. La unii dintre ei chiar sa stau cateva zile, trei sau patru. O saptamana sau poate chiar doua. Sa ma odihnesc mult, sa citesc mult, sa calatoresc (normal, cum altfel sa strabat toata tara?), sa vad tot ce n-am vazut in 35 de ani – si sunt multe locuri nevazute de ochii mei pana acum – de la Delta Dunarii pana la Sighisoara, ca sa vorbesc de punctele mari de interes.

Sa mananc in diferite locuri, sa descopar oameni noi si afaceri oneste mici, sa ma bucur de anul asta ca aproape nici altul in viata asta. As face si un site pe care sa updatez calatoria mea – unanprinromania.ro. Sa scriu in tihna acolo, odata la cateva zile, nu mai des. 18 randuri si 5 poze, nu mai mult, la fiecare articol.

Prieten drag, crede-ma ca as pleca si maine. Maine dimineata.

E insa doar o dorinta, cu sanse mici de reusita, cel putin cativa ani. Dar nu renunt. Pun dorinta intr-o camara a sufletului si o las sa se odihneasca acolo. Poate, candva, voi apela la ea.