Romania, o tara extraordinara pentru caterinca si distractie
by CRISTI ROMAN
Unul dintre motivele reale si intense care m-au facut in 2008 sa parasesc, temporar sau definitiv – habar n-am, inca – Romania, a fost ca nu mi-am mai dorit sa traiesc intr-o bula. In bula celor multumiti de propria viata si de propriul confort, de toate tipurile, fara a le pasa de binele celor din jur, de binele comun. Asa cum se stie, nu numai in definitiile politologice si sociale, binele comun inseamna, foarte simplu, un bine personal sigur si eficient pe termen lung. Dar putini inteleg acest lucru.
Am citit acum aceasta stire si mi-a venit sa scriu, pur si simplu, fiindca imi pasa. In timp am ascultat calm vorbele plictisitoare si repetate ale unor care mi-au sugerat ca n-as mai fi “roman si patriot” fiindca am ales sa plec, nu sa raman.
Cred profund, dupa ce m-am plimbat prin atatea locuri din lumea asta, ca Romania este o tara extraordinara pentru trait cand vine vorba de distractie si caterinca. Aici e viata, frate, in Romania! Asta ne place, sa ne distram, sa facem caterinca, sa facem misto. E greu de inteles ca ne putem distra si avand grija ca cei din jurul nostru sa fie bine, ne putem distra si facand treaba buna la nivel de societate, nu doar la nivel personal.
Stirea este foarte grava, dar nu veti afla prea multe la stiri, sau nu se va discuta prea mult la TV. E o stire fara interes pentru o mare parte a populatiei. Direct si proportional reprezentata in Parlament, in randul ziaristilor, in randul vedetelor TV, etc. Ca nu prea se intelege acest lucru, in multe cazuri.
Cand am anuntat ca plec din Romania multi din jurul meu nu au inteles decizia mea si cel mai intalnit motiv de nedumerire a fost acesta: “Bai, ai o viata misto aici, castigi bine, ai un status bun, de ce pleci?“. A fost foarte greu sa le explic ca plec fiindca vreau sa fie bine pentru toata lumea, nu doare pentru mine, pentru tine sau pentru unii. Ca nu ma mai recunosteam in societatea din 2008. Cum nu ma recunosc nici in cea de azi.
A fost greu sa le explic ca nu ma impresioneaza doar varfurile, as vrea sa fiu impresionat de societate, in ansamblu. Si putine s-au schimbat anii astia. Observ in continuare, atat online cat si in media generala, oameni instruiti, capabili, educati, dar care nu vad mai departe de binele personal. Nu-si inteleg rolul, nu il vad, nu il simt. E plina societatea, nu numai bucuresteana, de noi “formatori de opinie”, oameni de PR ce se dau jurnalisti si traiesc din vacante platite de firme, din cadouri si produse oferite de companii, etc. Ii vedeti peste tot, sunt activi in zona asta, de la degustatori de painea lui Dumnezeu pana la scriitori de vacante cu picioarele la soare platite din alte conturi decat cele proprii. Si lumea e buluc dupa ei. Acesti oameni traiesc in bule, si uneori, doar uneori, relizeaza acest lucru si mai intind o firimitura societatii, implicandu-se cu voce tare in vreun proiect umanitar sau de ajutorare a celor mai putini fericiti. Se intorc apoi la bautura primita cadou, pleaca in excursia oferita de altii, stau gratis o saptamana sau doua sau trei la cate vreun festival de film, teatru sau papusi ventriloce.
Acum cativa ani m-am amuzat cand am citit de Stelian Tanase ca se va muta in Paris, ca nu mai suporta in Romania. M-am amuzat fiindca stiam ca nu va face asta. La fel citesc astfel de “decizii” din partea unor oameni care au devenit cunoscuti in Romania. Nu, nu veti pleca, fiindca in afara Romaniei nu veti fi cunoscuti, afacerile voastre nu vor inflori asa frumos precum in societatea romaneasca (….), va va fi greu in alt stil de viata. Afara veti fi, mult timp, nimeni, nu “vedete cunoscute de la TV sau de pe facebook”.
Avem, ca natie, un talent fabulos de a exacerba nimicul si a-l face un tot insa acelasi talent ne napadeste cand minimalizam treburile cu adevarat importante pentru dezvoltarea noastra, ca societate. Ne inflamam online si la tv cum definim familia in Constitutie, ne inflamam de soferi inconstienti, facem din carpe vedete TV, dar nu iese nici macar fum din noi cand vine vorba de lucruri importante la nivelul starii noastre ca natie in Europa.
Stirea aceasta ar insemna demisii in multe zone ale celor care au “realizat” acest proiect respins rusinos de Europa. Nu va insemna nimic. Ne vom intoarce – de fapt nici n-am plecat – la terasa cu bere rece si ieftina (ce conteaza ca este plina de sirop de porumb, catastrofa pentru organism), la caterinca romaneasca, la viata noastra buna intr-o tara superplina de distractie, si soare, si vreme frumoasa.
Asa ne e bine.
Frustrant. Frustrant pentru cei care au ales sa ramana aici pentru ca au sperat – si inca mai spera totusi – ca pot face un ceva cat de mic pentru binele comun. Ca tinand cu dintii de un principiu, de o valoare, de un obicei bun ii vor determina si pe altii sa faca la fel. Ca punandu-se contra valului care ii impinge spre consumatorism si superficialitate vor gasi destula putere sa nu fie doborati, ci sa devina stalpul de care altii ca ei sa se agate, pentru a nu fi dusi de curent.
Si te trezesti singur impotriva tuturor, Sau pe-aproape. Te trezesti pus la zid ca nu dai bani pentru cadoul consistent pentru profesori. Te trezesti calcat in picioare de turma care se impinge sa cotizeze la buzunarul anestezistului. Si altele asemenea.
Si stai si te intrebi daca merita sa treci prin toate astea, cand alte locuri in lume iti ofera deja mult din ceea ce tu incerci sa construiesti aici. Daca merita sa sacrifici viitorul copilului tau, cand poti sa ii asiguri mult mai multe in alta parte.
Stii ce zic?? Da, merita toate astea. Merita pentru ca sunt lucrurile in care cred si este spiritul in care vreau sa imi cresc baiatul. Merita pentru ca nu mi se pare suficienta bula mea, in care am cat sa imi platesc ratele la banca si inca ceva pe deasupra. Merita pentru ca, daca as face altfel, as avea sentimentul ca am fugit de raspundere ca sa traiesc pe spinarea altora.
Si pentru ca sunt atatia oameni aici la fel ca mine, care spera si asteapta sa nu fie singuri in incercarile lor.
Te apreciez si cred ca gandesti corect. Sper si eu ca speranta ta, care e si a mea, sa se concretizeze candva. Chiar si asa, fara sa ne dam seama. Deocamdata sunt sceptic.
Perfect adevarat tot ce zici aici, din nefericire. Imi permit sa completez pe scurt: daca nu exista un curent dominant (“masa critica”, dupa cum zic snobii pe aici) al populatiei care sa mearga in directia normala de evolutie a societatii (adica inspre “sa ne fie bine tuturor”, dupa cum in mod poetic si vag marxist spui tu), te caci in ele de exceptii pozitive din RO, ca acei oameni nu au nici un efect si vor trece cam 100 de ani pana exceptiile vor incepe sa se transforme in curent dominant. (Asta am invatat in CA, virgula, cat am trait acolo, ca inainte, fiind in mocirla din RO, nu realizam.)
E f bine ca ai plecat, din afara vezi lucrurile normal. Exceptiile din RO sunt doar niste martiri care cred ca vor schimba ceva si nu realizeaza ca au ales martiriul.
Toate bune!
(Felicitari pentru site, arata bine ca si continut, acum l-am descoperit, desi vorbeam des cu Sorin despre tine cand ma vedeam cu el)
Uri
Ce frumos, citnid versurile mi-am adus aminte de copilarie. Eu nu sterpeleam mere si alte fructe din piata, mergeam noaptea prin vecini si ne satisfaceam poftele in functie de productia fiecaruia :)) Ne mai prindeau, ne fugareau dar nu conta pentru ca urmatoarea seara eram iar prezenti.