cristiroman.ro

De cand m-am mutat in Irlanda, in 2008, primesc constant mailuri de la oameni care vor sa vina aici, sa locuiasca, sa munceasca sau doar sa viziteze locurile. Nu exagerez cand spun ca sunt uneori saptamani in care primesc cel putin un mail zilnic – asa ca in anii astia clar s-au adunat, cred, sute bune de mailuri primite, daca nu chiar inspre o mie.
Imi place sa cred ca am respectat promisiunea de a raspunde fiecaruia in parte. Este posibil insa sa nu, sa-mi fi scapat uneori un raspuns si imi cer scuze pentru asta. Si pe langa asta mai adaugati si sutele de comentarii ce se aduna pe diferite articole de pe site – trebuie raspuns si acolo, nu?
Majoritatea celor care imi scriu o fac pentru ca, in principal, m-au gasit in urma cautarilor pe Google legate de munca/viata in Irlanda. Altii mi-au scris dupa ce mi-au citit articolele publicate anii astia in presa din Romania, in special pe Hotnews.ro. Veste buna – majoritatea acestor oameni sunt respectuosi, civilizati si stiu ce vor de la viata. Doar doresc sa afle de la sursa cum sta treaba exact in Irlanda. Si imi place sa cred ca am reusit sa-i ajut cu informatii pe multi dintre ei. Adica stiu sigur de acest lucru, sunt multi care au ajuns aici intre timp, s-au angajat, locuiesc, duc o viata buna pentru standardele lor si imi scriu dupa un timp. E bine cand primesti astfel de mesaje.
Sigur ca au fost si inca mai sunt oameni care-mi scriu direct sa-i ajut cu un loc de munca, sa-i gazduiesc la mine o perioada, pana se pun pe picioare. Cineva m-a batut la cap in vara lui 2012, un domn din Hunedoara, trimitandu-mi gramezi de mailuri in care aproape mi se cerea imperativ sa fiu “un bun roman si sa ajut conationalii“, adica sa le gasesc sau sa le ofer eu un loc de munca sau de cazare. Am raspuns fiecarui mail la fel cum am raspuns si celorlalte, explicandu-le ca nu pot face aceste lucruri, nu le am in putere, nu depind de mine. Tot ce pot oferi este informatia precisa, clara, eficienta despre pasii care trebuie facuti aici pentru a se maximiza sansele de gasire a unui loc de munca si de integrare in viata de aici. Unii s-au suparat pe mine, n-au mai raspuns nimic.
Acum cateva zile insa am primit un mail in care nu mi se cere nimic, chiar si cu cuvinte frumoase si civilizate, ci doar ni se multumeste (colaboratorului meu din Galway, Petronel Duca – cu care, apropo, tocmai m-am vazut pentru prima oara la o bere in Dublin, si mie). Iata-l, in mare parte (am scos elementele de identificare plus informatiile personale):

“Draga Cristi,

Tocmai am vizualizat blog-ul tau si al lui Petronel si motivul pentru care am simtit instantaneu dorinta de a-ti scrie este pentru a va multumi sincer pentru toate eforturile facute, pentru deschidere si pentru faptul ca doriti sa ajutati dezinteresat, cu atatea informatii utile, viitorii imigranti ai Irlandei. Ma mira acest gest al vostru, pentru ca se intampla atat de rar sa gasesti oameni binevoitori, cu dorinta de a te ajuta, de a te indruma.
Eu incep sa-mi fac temele foarte bine, sa ma documentez constant si sper ca in aceasta toamna sa-mi beau cafeaua in Temple Bar si sa privesc nostalgica un peisaj autentic de toamna…:)). Sunt un caz fericit, al optimistilor irecuperabili si cred cu tarie ca viata mea va capata alte valente odata cu aceasta brusca schimbare.

M-ai ajutat enorm cu site-urile postate, imi pot face o idee despre piata muncii de acolo si imi dau seama cam incotro m-as putea indrepta. Nu imi e teama de munca, fie ea si fizica (consider ca m-am cocosat destul de atata stat la birou), asadar odata cu aceasta schimbare accept tot ce vine la pachet.

Am inteles si cred ca toata lumea ar trebui sa inteleaga ca este un blog cu informatii utile, nu un site de intermediere joburi sau ceva de genul. Probabil multi fac confuzia asta. Nici macar in spatele unui mail prietenos si de multumire, nu se ascunde de fapt ulterior o rugaminte, sa stii :).
Suntem romani pacatosi majoritatea dintre noi si mandri nevoie mare, asa ca ne vine greu sa putem spunem un multumesc. Poate daca am renunta putin la acest prost obicei, ne-ar ajuta enorm.

Deocamdata nu mai am nevoie de alte informatii. Multumesc inca o data! Sper sa ne scriem cu bine peste cateva luni cand te voi anunta ca suntem compatrioti!
Multa bafta in tot ceea ce faci! Te citesc cu mult interes. O seara frumoasa si spor la treaba in continuare!
M.”

Multumesc, “M”! Un astfel de mail ma face sa merg mai departe cu timpul dedicat acestui site si informatiilor legate de viata in Irlanda. Este obositor de multe ori, insa este frumos. Sper din suflet ca cei care mi-au cerut informatii inainte de a sosi aici si care acum traiesc in Irlanda sa fi fost multumiti de ceea ce le-am spus si ceea ce le-am sugerat acum ceva timp. Asta ar insemna ca mi-am facut treaba bine.
Si acum la treaba, la raspuns comentariilor de pe site sau mailurilor primite ;).