cristiroman.ro

Relatia mea cu televizorul este una simpla: il urmaresc doar daca am ce vedea la el. Daca nu, nu. Uneori insa, daca sunt foarte obosit dupa o zi grea de munca, mai butonez aiurea, nu ascund lucrul asta. As fi ipocrit sa spun ca nu ma uit la televizor. Oricum, media zilnica nu cred ca depaseste o ora: uneori poate chiar 30 minute. Mereu seara. Niciodata dimineata/in timpul zilei. Nu-i agreez prea mult pe extremistii care proclama ca nu mai au televizor de ani de zile, ca nu-l suporta, dar stau toata ziua cu ochii in computer. Ei fac acelasi lucru ca cei pe care ii condamna ca stau non-stop lipiti de televizorul care “tampeste”: difera doar tipul de gadget, prieteni ;). Insa unii oameni nu stiu ca in constiinta umana exista “libertatea de a alege”.

Sunt impacat cu mine ca ma uit doar la lucruri interesante si utile: in principal la emisiuni culinare (dar nu cele clasice, de retete, ci de calatorii culinare, showuri culinare, emisiuni facute de chefi celebri, etc) si la filme. Uneori, monotonia emisiuni culinare – filme este intrerupta doar de reportaje si documentare cu adevarat captivante. De cele mai multe ori acestea apartin familiei BBC (1,2 sau 3), Channel 4 sau More 4, de care sunt fericit ca le am pe UPC-ul irlandez.

Ei bine, urmarind de ani de zile extraordinarele reportaje britanice, am ajuns sa indragesc mult trei oameni de televiziune: Jaques Peretti, Louis Theroux si Stacey Dooley. Pe primul in principal pentru superbele materiale The Men Who Made Us Fat si The Men Who Made Us Thin. Spre deosebire de Jaques, Louis Theroux este ceva mai popular/tabloidist, dar totul asezat pe o fundatie culturala si antropologica foarte serioasa. Louis filmeaza in bordelurile legale din America sau in inchsorile americane, punand intrebari boeme dar si directe sau punandu-se in locul celor pe care ii intervieveaza.

Am lasat-o insa la urma pe Stacey. Draga de Stacey Dooley. La cei doar 26 de ani (martie ’87 nascuta), superba britanica (da, nu numai ca este desteapta-foc dar este si frumoasa-lumina) realizeaza pentru BBC 3 reportaje extraordinare prin aceasta lume. Daca “batranii” (un pic peste 40 de ani) Jaques si Louis nu se baga in afaceri prea periculoase, ei bine pe Stacey chiar acolo o veti gasi.

Stacey a intrat in atentia profesionistilor din media dar si a oamenilor (din ce in ce mai putini) cu adevarat interesati de ceea ce se intampla in aceasta lume in 2009, odata cu primul ei reportaj important, despre industria hainelor produse ieftin si in conditii inumane in India si vandute apoi in miile de magazine ale Europei Vestice si nu numai, in care cu totii am intrat sau am facut cumparaturi macar o data, daca nu de zeci de ori.

Ceea ce a urmat a fost pe acelasi calapod: povestea copiilor-soldati din Congo (baietei de 6-10 ani ce au arme si le utilizeaza in conflictele armate din aceasta tara), drama fetelor de varsta frageda ce se prostitueaza pentru britanici si alti europeni cu dare normala de mana in tarile Asiei (Cambodgia, Vietnam, Thailanda) sau, mai nou, viata soldatilor din Peru ce se lupta intr-un conflicat armat deschis cu traficantii de droguri.

In toate aceste emisiuni, Stacey este acolo. E in Congo, e in Cambodgia, e in Peru, e in India, e in Vietnam. Sigur ca are producator, sigur ca are un back-up armat, sunt convins, dar uite ca fata asta de 20 si un pic de ani (mai exact 22, cat avea la prima emisiune, in India), frumoasa rau si desteapta bine, a ales sa practice deschis si la fata locului meseria de jurnalist. Avand si norocul de a lucra pentru BBC si a fi sustinuta material in demersurile sale, Stacey nu face o treaba de slaba calitate. Pune intrebarile pe care unii dintre noi nu le-am pune, de jena, de teama sau din alte motive puerile, alearga cot la cot cu soldatii, se pune in pericol. E vie, e activa. Are si un stil propriu, onest si sincer ce-ti spune direct si simplu ca ea chiar crede in ceea ce face, gandeste si spune. Pentru asta o admir mult de tot. Pentru ca nu a ales calea usoara, ca multi oameni de genul ei. Pentru ca a ales sa fie ea, sa fie unica, sa fie recunoscuta si valoroasa. Pentru ca nu s-a complacut in banal. Sunt foarte curios de traseul ei profesional. Sanatosi sa fim doar.

 Foto: tvcatchup.com / curtisbrown.co.uk