Despre facerea de bine printr-o veste de poveste
by CRISTI ROMAN
Pe 20 decembrie 2010, undeva la ceas de seara, primeam urmatorul comentariu pe acest site, la articolul “Primele concluzii despre Irlanda“, pe care il publicasem in iunie 2008, la doar cateva luni dupa ce ajunsesem in Dublin, dupa 30 de ani de Bucuresti: “Si eu care joi am bilet spre irlanda si 2 genti cu haine pentru a-mi face traiul mai bun….un Craciun fericit pentru toti!”. Numele comentatorului: Petro. In adminul siteului am vazut ca il cheama Petronel Duca.
Apoi, pe 14 ianuarie 2011, am primit iar un comentariu de la el, mult mai lung, dar care incepe asa: “Salut. Am venit cu sotia si copilul de pe 1 dec 2010″.
Ce a urmat a fost simplu: Petronel a devenit in timp un comentator avid pe acest site, insa un comentator care a impartasit si altora (si sunt zeci de oameni care se intereseaza lunar de emigrarea in Irlanda, fie pe site, fie pe email) din experienta sa, a dat sfaturi practice, a ajutat cat a putut. Pe scurt, m-am bucurat sa gasesc pe cineva dezinteresat care sa stea alaturi de mine pe acest site si sa raspunda celor care au nevoie de informatii.
Plecat din tara nu de pe un scaun rece, ci unul caldut, lucrand in armata si coordonand sute de oameni, Petronel nu a avut nici o rusine sa inceapa de jos munca in Galway, in vestul Irlandei, unde s-a asezat cu familia lui. A facut food delivery in timp iar in ultima perioada a lucrat la un magazin de amanet.
Am tot vorbit, asadar, de la distanta anii astia, ba chiar acum cateva luni bune, cand am schimbat complet acest site, l-am contactat si l-am intrebat daca vrea sa devina gadza oficiala a siteului, impreuna cu mine. A fost singura persoana din toti acesti ani in care am avut incredere deplina pentru o astfel de propunere.
Si Petronel a devenit si mai activ, raspunzand mereu celor interesati, uneori suplinindu-ma cand eu am fost mai lenes sau plecat de langa calculator. Pe 1 decembrie 2011, dar si pe 1 decembrie 2012, Petronel chiar a pus cate un comentariu simplu la articolele cele mai citite de pe acest site: “La Multi Ani tuturor romanilor din interiorul si din afara Romaniei!“.
Ei bine, acum doua luni m-am vazut cu Petronel in Dublin: cu cateva zile in urma ma anuntase ca a fost sunat pentru un interviu de catre cei de la Aldi (dupa ce trimisese un CV cu multe luni inainte), discounter german de retail din ce in ce mai important in Irlanda, alaturi de Lidl, in batalia cu marii giganti Tesco sau Dunnes Stores.
L-am colectat cu micuta si draga mea masina mica din fata biroului unde a avut interviul, apoi am stat undeva in centrul de sud al orasului, intr-un pub mai vechi decat varstele noastre adunate + ale parintilor, la un Guinness si un Smithwicks. Asa ne-am cunoscut.
In perioada urmatoare Petronel a mai fost chemat la alte randuri de interviuri pentru Aldi, in diferite zone ale tarii. Mi-a spus de fiecare data cum a mers, am discutat, l-am incurajat, dar nu mult, fiindca el e genul de om care nu are nevoie de incurajari, fiind capabil si eficient.
Ei bine, dupa luni de zile de interviuri, acum doua zile Petronel m-a anuntat ca a primit jobul, unul important si bine platit, in upper-managementul Aldi. Va incepe munca intr-o luna de zile.
Pai nu e asta o poveste frumoasa, intamplata la nici 3 ani dupa ce a emigrat cu familia in Irlanda? Petronel, sunt fericit si mandru pentru tine. Noroc mult si sa nu-i uiti pe pamanteni!
Pff…..multumesc mult Cristi….stai “oleaca” sa imi regasesc cuvintele. Ma simt sincer onorat sa primesc atat spatiu in acest spatiu gazduit de tine. Ma simt bine cand dau sfaturi celor doritori sa emigreze, mai ales ca aproape tot ceea ce spun face parte din experienta mea, sunt lucruri de care m-am lovit eu sau apropiati ai mei si, uite ca, fiecare experienta, cat de mica, se dovedeste in final foarte utila pentru altii.
Despre noua slujba……da….e o oportunitate imensa pentru mine si familia mea, de a ne pune la adapost ( financiar) dar e si o imensa provocare, intru cat va trebui sa stau mai mult pe la munca si mai putin cu cei dragi mie….dar ce sa facem….2-3 ani ne sacrificam, apoi tragem linie si vedem unde ne aflam apoi actionam in consecinta.
In fine, nu vreau sa plictisesc pe nimeni. Multumesc inca odata pentru acest articol care ma copleseste si tinem ca de obicei aproape.
Toate bune.
Mi-am adus aminte de ceva de cand eram eu mica (sper sa nu sune a caterinca, nu e, asa strigam noi copiii dupa ce vedeam desenele animate: bravo Patratzel): nu pot sa spun bravo Petronel, ca nu ne cunoastem si nu imi permit, doar pot scrie pe scurt ca ma bucur foarte tare cand aud astfel de lucruri care ma motiveaza. Cum spuneam si in legatura cu alte lucruri, se poate. Felicitari.
Ha….partea cea mai funny e ca eu, in tinerete, in spatele blocului, intre prieteni, aveam porecla PATRATEL….misto coincidenta….Toate bune.
Super Petronel. Ma bucur tare pentru tine.
Mult succes iti doresc si sa ai parte de o tranzitie cat mai usoara spre noul job. Felicitari si tie Cristi pentru articolul frumos si cald. Sunteti grozavi amandoi si munca dezinteresata pe care o faceti sunt sigura ca influenteaza multe suflete ratacite prin Irlanda.