cristiroman.ro

It’s Alive Inside!
Rugbyul si berea sînt elemente nelipsite din viata irlandezului, iar spectacolul sportiv creat pe stadioane este urias

Aventura procurarii unui bilet de rugby la o partida de mare calibru precum Irlanda – Argentina, chiar si amicala, disputat sîmbata seara la Dublin, începe cu doua luni înainte, daca se doresc sanse de reusita. Sînt peste 110.000 de jucatori legitimati în Irlanda si alti înca 400 si ceva de mii de membrii ai Clubului Suporterilor. Majoritatea vor sa vada un asemenea meci, iar Croke Park, desi e a patra arena a Europei, nu poate cuprinde totusi decît 82.000 de oameni. Singura sansa pentru un non-irlandez e sa comande biletul online, cu mult timp înainte, chiar în ziua si în minutul în care sînt aruncate pe Internet. Bilete în tribuna cea mai de sus, singurele disponibile marelui public. La Irlanda – Noua Zeelanda, desfasurat cu 7 zile înainte, acest lucru a fost însa imposibil.

Drumul spre stadion
Marea majoritate a suporterilor pornesc din centrul Dublinului, important nod de transport al orasului, spre Croke Park, arena aflata la trei kilometri distanta. E sîmbata la prînz si iarna tipic irlandeza, cu ploaie marunta si 6-8 grade, s-a instalat deja. Sutele de puburi de pe traseu, în restul timpului monotone si tacute la exterior pe o asemenea vreme, sînt acum personalizate într-o mare fratie. Inscriptia “Born of our land” si o minge de rugby care pare ca trece prin vitrina sînt elemente comune pe geamurile localurilor. În Irlanda, mersul în familie la stadion este o puternica traditie, asa ca barbati în toata firea, sotii blonde si copii scolari se îndreapta în pas, toti în verde, spre punctul zero. Magazinele de suveniruri, în mod normal pline doar cu produse irlandeze, vînd acum si elemente argentiniene, de la caciuli la steaguri sau fulare. Dintr-o suta în alta de metri, alti vînzatori ambulanti, printre care femei în toata firea, trag sa vînda fulare personalizate cu meciul zilei.

La stadion
În ciuda renumelui de mari consumatori de alcool, irlandezii sînt considerati printre cei mai civilizati si linistiti suporteri. Cel putin la rugby.  Prin urmare, lînga arena se face un singur control al biletelor, e adevarat ca electronic, tichetele fiind trecute printr-un mic dispozitiv detinut de fiecare controlor, în timp ce perchezitia corporala lipseste cu desavîrsire! În puhoiul de oameni care se îndreapta spre arena, pe un colt de strada apar patru muzicanti, cu viori si acordeoane. “Ce faceti, baieti, de unde sînteti?“, sînt întrebati. “Din Bacau, mînca-ti-as, hai da si tu doi euro!“, apare raspunsul în limba romana.
Suporterii ajung la stadion. Vînzarile de orice fel trebuie crescute în aceasta perioada, e noul dictat mondial, asa ca o puzderie de tineri îndeamna la cumpararea programului oficial al meciului, 6 euro, iar standurile de Guinness, la 4,50 euro paharul, sînt mai dese decît cosurile de gunoi. Cupluri de pensionari, femei singure, tineri studenti sau barbati în plina putere strîng în mîini elementul de baza pre-meci: paharul de Guinness, bere al carei slogan, It’s Alive Inside, este transpus si în reclamele tuturor partidelor de rugby ale Irlandei. Din loc în loc, se vînd, contra a 10 euro, dispozitive electronice cu ajutorul carora orice fan poate asculta, de la locul sau din tribuna, dialogurile dintre arbitrii, acestia fiind dotati cu microfoane si emitatoare.
Pe stadion, mai sînt 10 minute pîna la începerea partidei, timp în care organizatorii prezinta pe doua ecrane imense drepturile si obligatiile fanilor, obicei obligatoriu la fiecare meci. Cel mai important semn, si care stationeaza mai bine de doua minute, este celebrul No Smoking. Urmeaza imnurile, iar ca un suprem ajutor pentru suporteri, pe aceleasi doua ecrane sînt proiectate versurile imnului national, imn compus din doua parti, întîi cîntat în limba irlandeza veche, apoi în engleza.

La meci
Desi amicala, partida Irlanda – Argentina a avut miza: irlandezii aveau nevoie de victorie pentru a termina anul pe locul 8 în clasamentul mondial, adica o tragere la sorti mai usoara pentru Campionatul Mondial din 2011. Acum 9 zile, Noua Zelanda administrase gazdelor un sec 22-3, asa ca dorinta de victoria a “baietilor în verde” a fost si mai mare. Si Irlanda a presat, a dominat, a reusit si un eseu, învingînd cu 17-3. Suporter civilizat, însa nu sfînt, irlandezul a mai scapat cîte o înjuratura (deobicei e fuck’n hell), însa nivelul general al atmosferei a fost extrem de civilizat.

Dupa meci
Fluierul de final se aude iar ultimul anunt oficial al crainicului arenei pare ireal de prietenos: “Va multumim pentru prezenta. Va dorim sa ajungeti în siguranta acasa la familiile Dumneavoastra”. Voiosi, chiar exuberanti, zecile de mii de oameni coboara scarile si nivelele impresionantei arene. S-a facut întuneric deja iar Spira din centrul orasului, un monument modern de metal, înalt de 120 de metri si iluminat în vîrf, devine pe loc ghid. Acolo este centrul! Cine mai ajunge însa, fiindca pe rînd, precum într-un imens Playstation sau Nintendo uman, o mare parte dintre fani cad prada puburilor de pe traseu, care îi înghit cu nesat pentru cîteva ore. În fond, berea nu s-a scumpit deloc în ultimul an, spre marea bucurie a irlandezilor. Urmeaza repriza a treia. It’s Alive Inside!

——————————————————–

FOTOREPORTAJUL COMPLET, AICI!

INEDIT:

–  Pîna în 2005, Croke Park a fost sediul exclusiv al meciurilor de hurling si de fotbal irlandez si doar reconstructia celuilalt mare stadion din Dublin, Lansdowne Road, care va fi gata în 2010, i-a înduplecat pe sefii ultranationalisti ai GAA (Gaelic Athletic Association) sa accepte altceva pe propria arena decît sporturi 100% irlandeze. Din 2010, fotbalul si rugbyul vor fi din nou interzise pe Croke Park!

–  85 de euro a costat cel mai ieftin bilet, la un salariu mediu de 2000 de euro în Irlanda. Biletele mai scumpe au fost date la pachet cu întîlnirile Irlandei de la Dublin din Turneul celor Sase Natiuni, de la începutul anului viitor. Un asemenea pachet este în jur de 300 de euro. S-au dat ca pîinea calda.