cristiroman.ro

Cat de naiv eram acum niste ani. Cat de naivi suntem in unele perioade ale vietii…De voi nu stiu, eu insa am fost tare naiv. Imi place sa cred ca mi s-a mai dus din naivitate. Desi, uneori, naivitatea e frumoasa, e colorata si miroase frumos.

—–

In continuare cred ca ipocrizia e unul din principalele defecte umane. Prima oara am identificat real acest lucru acum cativa ani. De atunci treaba asta se cimenteaza din ce in ce mai mult. Suntem ipocriti mult, mult de tot. In particular, in Romania, cu cat esti mai ipocrit cu atat esti mai de succes.

—–

A durat mult sa imi dau seama ce sunt si ce vreau. Sigur ca niciodata lucrurile astea nu sunt definitive, procesul e continuu. Sper sa fie continuu pentru cat mai multi oameni, cine nu realizeaza acest lucru se pierde pe drum. Dar acum stiu ce sunt si ce vreau. Si totul a venit firesc, dupa ani multi de chinuiala si pacaleala. Ca stiu insa ce sunt si ce vreau nu inseamna automat ca viata-mi devine mai usoara. Din contra: e si mai complicata fiindca sunt mai greu de realizat lucrurile pe care le doresc. Dar trebuie, chiar trebuie. E greu de tot, Omule. Insa stiu.

—–

Sunt intr-o perioada in care muncesc mult mai putin si mult mai slab calitativ fata de cat mi-as dori sau fata de cat sunt capabil. Insa va trece si perioada asta. Cumva e buna alternanta asta, te ajuta sa te intelegi mai bine.

—–

Da, in ochii altora te poti rata, fiindca, de multi ori, acei alti oameni se ghideaza dupa standarde fricoase si caldute. Ajunge doar sa realizezi acest lucru si atunci te linistesti.

—–

Sunt din ce in ce mai impacat cu mine tocmai fiindca am inceput sa ma cunosc mai bine. Nu sunt multumit de mine, voi fi cand voi pune in aplicare ceea ce am identificat despre mine. Dar macar sunt impacat fiindca am ajuns deja undeva in viitorul de nesperat acum ceva vreme.

—–

Sunt multi, multi oameni nefericiti in jur, offline sau online. Dar se ascund. Numai ca am reusit sa-i identific. Imi pare sincer rau de nefericirea lor, dar ii inteleg. Este greu sa fii blocat sau sa nu ai curaj, sa tot amani. Serios ca ii inteleg si cumva, fara sa stie – cum sa stie? – sper sa-i inconjoare energiile pozitive si sa gaseasca resursele de schimbare si de fericire. Sunt chiar langa ei, sunt de atins cu mana, de ridicat si pus pe inima sau in creier.

—–

Chiar daca nu va fi, tot linistit si impacat sunt si voi fi, fiindca, spre deosebire de multi oameni, eu chiar am descoperit acel lucru. Si indiferent de ce face sau cum se transforma acel lucru, voi fi fericit. Sigur, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa fie, fiindca e prea greu totul acum, cand nu e. Dar ar fi unic, ar fi minunat, ar fi fericire pura. Ar fi liniste interioara, ca liniste exterioara doar ipocritii isi doresc nonstop.

—–

It felt right. It feels right.