cristiroman.ro

Muzica si filmele sunt pentru mine lucruri aproape sfinte in viata de zi cu zi. Ambele sunt pasiuni vechi, din timpul liceului cel putin. Cu muzica este o poveste chiar speciala, ce a pornit din liceu. Cu filmele insa o simpla pasiune. Dar una mare de tot.

Din pacate, in ultimii ani, nu am vazut atatea filme precum as fi dorit, insa tot am reusit sa imi clatesc mintea cu ceva capodopere. Sau sa ma relaxez cu pelicule banale, poate funny, poate proaste. In general stiu cam ce filme imi plac: mai mult dramele, fara discutie. Si adaptari dupa povesti reale, intamplate de demult.

Si chiar daca am vazut atatea si atatea filme am deja un top 3 bine stabilit. Si cand zic bine stabilit chiar nu glumesc: sunt filme ce au deja, unele, cam 10 ani vechime, si tot se mentin, asa ca nu vad ce alte filme le vor detrona. Insa cine stie :).

Iata topul meu 3 de filme:

1. Amelie (Franta, 2001)

Este detasat filmul meu favorit din toate timpurile, chiar la mare distanta de 2 sau 3. Prima oara l-am vazut de ziua mea, 26 aprilie, in 2002, cand implineam 24 de ani. Singur, la cinema. Nu am uitat unde: la Studio. De atunci si pana astazi l-am mai vazut de aproape 20 de ori. Il iubesc pentru multe lucruri ce tin de sufletul meu, il iubesc insa si pentru montajul de sunet extraordinar: fiind un fan atat de mare si vazandu-l de atatea ori sunt convins ca sunt unul dintre foarte putinii oameni din lumea asta care au inteles exact montajul de sunet al filmului. Nu intamplator regizorul Jean Pierre Jeunet a devenit apoi unul dintre preferatii mei. Iar Yann Tiersen, autorul coloanei sonore, mi-a devenit un amic fonetic de baza: am vazut eu filmul de aproape 20 de ori dar muzica am ascultat-o de sute ;).

2. Sideways (SUA, 2004)

Cred ca am vazut prima oara Sideways pe HBO-ul romanesc, in 2006. Cred. De atunci inca de vreo 10 ori. Inutil sa spun ca am si DVD original acasa, ca si in cazul lui Amelie. Iubesc acest film pentru rolul jucat de Paul Giamatti, care este unul din actorii preferati din topul meu 5. Iubesc filmul pentru umorul sau, pentru firescul situatiilor de viata, si il iubesc pentru ca este vorba de vin, de podgorii, de bine, pana la urma. Sunt vietile noastre, ale tuturor, in acest film, vietile de oameni maturi. Si il iubesc pentru final ;).

3. The 25th Hour (SUA, 2005)

In acest film imi place mie cel mai mult Edward Norton, care este, asadar, actorul meu preferat (pentru multe alte filme misto, dar in special pentru acesta). Filmul este si politic, si social, vorbeste despre prietenii si tradari, despre micimea noastra ca oameni si despre viata viitoare. Ador insa filmul pentru doua scene: din punctul meu de vedere sunt doua din cele mai puternice scene din istoria cinematografiei, atat cat am vazut eu. Eu cred ca o scena puternica nu se regaseste in sexul animalic si violent al lui Trier si nici in plictiseala incantatoare si pura a lui Kaurismaki.

——————————————–

Cele trei filme sfinte pentru mine. Na, ca m-am deconspirat cam mult si chiar nu-mi place asta, in ciuda unui extrovertism aparent genetic pe care il avem noi, astia, jurnalistii de toate tipurile.