cristiroman.ro

Azi-noapte mi-am impachetat geanta de voiaj cu tot ce aveam nevoie: pe langa haine, adica, am avut grija sa pun laptopul, aparatul foto, incarcatoare, cabluri. Urma sa zbor spre SUA si mi-am dat seama ca sunt in intarziere, asa ca am luat rapid un taxi.

Eram asadar in Bucuresti, pe Calea Dorobantilor, zona de la ASE pana la intersectia cu Sos. Stefan cel Mare si taximetristul mergea al nabii de incet. Nu parea plictisit, asta era stilul lui. I-am spus ca ma grabesc, trebuie sa ajung la aeroport, insa a oprit deodata masina, spunand ca are ceva de rezolvat. Eram cu fratele meu in masina, eu in fata, el in spate. Am asteptat noi cateva minute, apoi am zis sa mergem dupa el, sa vedem de ce nu mai vine. Am intrat in curtea unei cladiri mari, pe partea stanga a drumului, si am vazut o biserica. In fata ei, statea soferul nostru de taxi, la coada la anafura. Am ajuns tocmai cand isi cumpara o punguta. “Futu-ti pastele ma-tii, cu anafura ma-tii, ti-am zis ca ma grabesc!”, am strigat catre el si am plecat. Am iesit iar pe bulevard si am luat un alt taxi, cu un sofer mai in varsta, micut si slabut, cu parul alb.

Nenea asta baga viteza, i-am zis si lui ca ma grabesc, numai ca in momentul in care am ajuns la intersectia cu Sos. Stefan cel Mare, am vazut ca intersectia este brazdata de santuri mari: se schimbau conductele si erau numai santuri in intersectie. Taximetristul s-a dat jos si nu stia ce sa faca. M-am dat si eu jos si am impins masina in sant, cu putere, apoi am trecut pe partea cealalta, am apucat masina de bara din fata, si am tras-o sus, reusind s-o scot din sant, deci. Si am plecat la aeroport, in fuga.

Din pacate, am ajuns prea tarziu si am pierdut cursa. N-am mai plecat nicaieri.