Noiembrie
by CRISTI ROMAN
Facebook este un mediu puternic prin care lumea devine o mare masa de manevra. Adulmecata tehnologic si tinuta la cald, lumea cea mare lasa loc liber celor puternici, cu initativa, fie ca aceasta este folosita in scopuri bune, fie in scopuri rele. Stiu ca suna a teoria conspiratiei, dar nu e deloc: e o constatare de care sunt foarte sigur.
Muzica si filmele nu m-au dezamagit niciodata, ca prieteni nevazuti (ce ciudat e sa-i spui unui film ca e un prieten nevazut cand, de fapt, el se buluceste cu o gramada de senzatii direct in ochii tai). Ar trebui sa le tin mereu aproape de mine, si nu din cand in cand. Cred ca o fac insa, dar nu atat de mult precum realizez acum ca ar trebui. De gandit si analizat.
Pana la urma, inevitabil, asa cum am fost si sunt de multe ori in fata multora de langa mine, de data asta chiar cred ca se apropie pasul curajos al iesirii totale de pe Facebook.
2014. Ah, 2014. As vrea ca anul 2014 sa fie anul meu. In sfarsit, anul meu, anul in care sa implodez si sa explodez in acelasi timp. In care sa ma eliberez si apoi sa cuceresc ceea ce este de cucerit: dorinta de a trai si de a face lucruri pe care le simt profund ca trebuie facute. Astept cu incredere 2014. Cumva, cred ca 2014 va fi etalonul viitorului meu. Candva, in viitor, de-mi va fi bine, am sa stiu ca trebuie sa fiu recunoscator lui “2014”. De-mi va fi rau, voi sti ca nu am procedat cum am simtit, in 2014 si ca, firesc, totul este din vina mea.
Ma inspaimanta in continuare rautatea unor oameni.Oameni care te judeca desi nu te-au vazut niciodata.
Si eu stau si ma gandesc sa fac un pas decisiv in cariera: sa ma las de inginerie si sa trec la bucatarie. E un pas poate prea indraznet pentru mine si fetele mele. Dar stau si rumeg la decizia asta de ceva timp.