14 iunie 1990, Bucuresti
by CRISTI ROMAN
Vă spuneam ieri că astăzi vorbim despre ziua de 14 iunie 1990. Minerii au ajuns dimineaÅ£a în BucureÅŸti ÅŸi au fost preluaÅ£i de către SRI ÅŸi MiliÅ£ie ÅŸi duÅŸi în PiaÅ£a Universităţii. Marian Munteanu a fost bătut ÅŸi a fost la un pas să rămînă fără cap, la propriu, prin decapitare, oricine avea barbă devenea în cîteva minute un om roÅŸu, din cauza sîngelui, sediile PNL ÅŸi PNÅ¢CD au fost sparte, devastate, Televiziunea a fost ocupată. Oficial, au murit patru oameni. Neoficial, peste 100. ExplicaÅ£ia minerilor: “Am venit să plantăm panseluÅ£e la PiaÅ£a Universităţii”.
Iunie 1990 a fost momentul în care naşul de căsătorie al unui unchi de-al meu s-a decis să plece din România. Era intelectual şi participase la manifestaţii. Atunci, în iunie 1990, a fost dus de Miliţie în afara Bucureştiului şi bătut două zile. Acum e bine-mersi în SUA.
Ce făceam eu pe 14 iunie 1990: Aveam 12 ani. Ca orice băiat de atunci, eram în febra Campionatului Mondial din Italia. România era în grupă cu URSS, Camerun şi Argentina. Locuiam în Piaţa Dorobanţi, la cîteva minute de Televiziune.
În timpul zilei, m-am uitat la TV, la evenimente, unde am văzut legendara intervenţie a lui Cornel Pumnea, care a apărut pe post cu capul spart, după ce fusese fugărit şi bătut în curtea TVR.
Pe la 7 seara am plecat la antrenamentul de baschet, de la Liceul Caragiale. PiaÅ£a DorobanÅ£i era oarecum normală. La 21 seara, cînd am ieÅŸit, a venit tatăl unui coleg să ne ia. N-am înÅ£eles de ce. Cînd am ajuns imediat în Piaţă, am înÅ£eles ÅŸi am văzut ce se întîmplă: nu mai circulau maÅŸini, erau sute de mineri care stăteau pe jos, pe ÅŸosea. Tatăl colegului ne spunea să nu-i privim insistent ÅŸi să ne vedem de drum. Au început să ne usture ochii: era plin de gaze lacrimogene. “Ordinea” fusese restabilită. Minerii au dormit peste noapte în părculeÅ£ul de la DorobanÅ£i, în scări de bloc, pe ÅŸosea. Nice.
Si domnul Iliescu inca e pe ecranele televiziunilor, ne spune el cum e mai bine… ce tara
Atunci nu ÅŸtiam ce se întâmplă, aveam doar 7 ani. Acum mi se par absout sinistre imaginile cu minerii, intelectualii ÅŸi Iliescu. Sper să ne fi trezit din acest coÅŸmar…
nu pot sa uit cum multa lume aplauda minerii care ajunsesera pana in piata Berceni si bateau comeriantii de la tarabe! Cica pt specula! Prostimea aplauda de pe margine si mai mult, dadeau indicatii si explicau cum sa ajunga acasa la comerciantii care au reusit sa fuga. La mine in bloc, au distrus apartamentul unui vecin care avea taraba la piata!
Cum draq sa nu intelegi nici acum cat de mult rau a facut Iliescu acestei tari?!?
Minerii au fost manipulati. Au fost parghia unor jocuri de interese. Nu are rost sa dam vina pe ei pentru ce s-a intamplat atunci. Si asa nu ai ce sa iei de pe ei… pielea, ce?
Ca unul ce a trait ceva din evenimentele alea, chiar daca nu am participat direct, eu fiind student in Craiova nu in Buc, pot spune ca s-au facut greseli si din partea intelectualilor. Ei s-au lasat angrenati intr-o diversiune creata special pentru a putea face posibila chemarea minerilor. Au cedat nervos inaintea lui Iliescu si asta ne-a costat pe toti. De asta si Base a insistat in permanenta sa se manifesteze calm, atunci inainte de referendum. Stia ca orice eventuala scapare de sub control a multimii va afea efecte opuse celor scontate. Eu insa incep sa cred ca si Marian Munteanu, sau poate mai ales el, poarta cea mai pare parte din vina.