Cristi Roman

Aşa cum am promis, vă voi povesti de astăzi cum am petrecut o săptămînă în Ungaria, la Budapesta, cu o escală de o zi la Viena, în Austria. Pentru mine, a fost a 8-a vizită în capitala Ungariei.

ZIUA 1 - Duminică 20 mai

Am părăsit cu prietena mea România duminică dimineaţă, 20 mai, pe ploaie. Cursa Wizz Air de Budapesta (175 RON biletul/om, dus-întors, cu toate taxele, superchilipir) a plecat de la Otopeni la ora 6:10 dimineaţa şi a ajuns la ora 6, ora Ungariei. Am ieşit din România/intrat în Ungaria cu buletinul, nici un fel de probleme, mai mult de 10 secunde n-am stat la fiecare control; este foarte reconfortant să călătoreşti în noile condiţii.

La Budapesta am fost aÅŸteptaÅ£i de Roby, originar din Sighetul MarmaÅ£iei, în prezent student la Politehnică în Ungaria, unul dintre prietenii foarte buni ÅŸi oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut prin intermediul acestui blog. Se ocupase deja de achiziÅ£ionarea abonamentelor noastre de transport pe o săptămînă (autobuz, tramvai, metrou, etc - 3600 forinÅ£i sau 15 euro, foarte avantajos, Å£inînd cont că doar o singură călătorie costă 0,95 euro). La 9 am ajuns la hostel (36 euro camera dublă/noapte - curat, baie curată) să ne lăsăm bagajele, iar la 12 ne-am cazat. Am locuit în zona ultracentrală, la 50 de metri de Operă ÅŸi de bulevardul Andrassy, cel mai faimos al Ungariei, aflat în patrimoniul UNESCO. (more…)

De ce la ei tinerii de 14-18-20-24-28 de ani sint calare pe biciclete, prin parcuri, pe sosele, etc, inclusiv fetele?
De ce e imposibil sa iei teapa la restaurantele din Budapesta, atita timp cit TOATE au afisate la intrare meniul complet si toate preturile?
De ce zonele pietonale si spatiile publice de recreere din Budapesta sint atit de simplist si cu bun gust aranjate?
De ce in 6 zile am auzit o singura data un claxon de masina?

E sîmbătă seară, am revenit în România după 6 zile petrecute la Budapesta şi la Viena (bine, aici doar 10 ore). Sper ca începînd de luni să încep publicarea în serial a mai multor fotoreportaje. Pe scurt, va fi vorba de arhitectură, spaţii publice, mese la restaurante (ce înseamnă servicii cu adevărat profesioniste şi chelneri impecabili), plimbări cu trenuleţul şi cu telescaunul pe dealurile Budapestei, cu vaporaşul pe Dunăre, cum se practică sportul de masă în Ungaria, cum la ei şi la austrieci oamenii ies în parcuri, însă NU la grătare, ci să alerge, să se întindă pe iarbă şi să facă sport.

Îi mulţumim enorm prietenului nostru Roby, student în Budapesta, care ne-a fost gazdă superamabilă şi care ne-a dus în diferite locuri mai puţin cunoscute, dar absolut senzaţionale (vedeţi în zilele următoare despre ce e vorba).

O mulţime de lucruri interesante, pentru cine va dori să afle şi să vadă mai multe despre viaţa din Budapesta, un oraş absolut superb şi la care mai oricine poate ajunge acum uşor, graţie curselor Wizz Air (175 lei biletul/dus-întors, mai ieftin decît cu trenul!).

Mica noastra aventura continua aici la Budapesta. Dupa prima zi de acomodare, luni am dat startul la vizitarea propriu-zisa a orasului. Prima oprire am facut-o in Piata Eroilor (HÅ‘sök Tere), furnicarul de turisti din inima capitalei ungare. La doi pasi se afla si Gradina Zoologica, unde animalele ne-au primit cu un entuziasm destul de redus. O fi ziua de luni mai grea si aici…

Ne-am urcat din nou in Cetate, la lumina zilei vazandu-se ceva mai bine Turnul Pescarilor (Halászbástya). Seara am fost intr-una din zonele moderne ale orasului, in vecinatatea Teatrului National (Nemzeti Színház) si a Palatului Artelor (Művészetek Palotája).

Marti am renuntat la metrou si am luat-o pe calea apei, plimbare care a durat vreo doua ore cu micul vaporas. Pentru a ne incadra in tema zilei, am facut si o vizita la Tropicarium. Ne-am racorit putin printre pestii si rechinii care inotau deasupra noastra, apoi am incheiat seara cu o promenada pe Váci utca, alta locatie foarte populara in randul turistilor straini.

Cristi m-a rugat sa scriu cateva randuri despre excursia lor de aici, din Budapesta.

Dupa sosirea destul de matinala, avionul aterizand in jurul orei 6.15, am incercat sa rezolvam cazarea, dar din pacate check-in-ul la hostel se facea doar de la ora 12. Asta ne-a dat destul timp sa bem o cafeluta la o terasa, iar apoi sa luam un mic dejun turcesc la mall-ul West End, aici fiind singurul loc deschis, cu mancare, la ora aceea. Am facut apoi o frumoasa plimbare pe insula Margareta (Margitsziget), oaza verde de liniste din mijlocul Dunarii.

A urmat un bine meritat somn de odihna, iar apoi spre dupa masa o ‘descindere’ la Luigi, un mic restaurant din apropierea hostelului. Aici s-a mancat bine si cu pofta, urmeaza materiale incendiare pe Papa Bun.

Plimbarea de seara a pornit de la Opera, fiind urmata de un ‘pit-stop’ pentru bere si o partida de csocsó (foosball).Meciul a fost incins, cu ocazii spectaculoase la ambele porti si autogoluri de generic. Am urmarit apoi un concert live al unei trupe de interpreti in piata Deák Ferenc, iar de aici am ‘atacat’ Cetatea Buda (Budai Vár), avand o priveliste minunata asupra orasului iluminat.