cristiroman.ro

De cand m-am mutat in Irlanda, in 2008, primesc constant mailuri de la oameni care vor sa vina aici, sa locuiasca, sa munceasca sau doar sa viziteze locurile. Nu exagerez cand spun ca sunt uneori saptamani in care primesc cel putin un mail zilnic – asa ca in anii astia clar s-au adunat, cred, sute bune de mailuri primite, daca nu chiar inspre o mie.
Imi place sa cred ca am respectat promisiunea de a raspunde fiecaruia in parte. Este posibil insa sa nu, sa-mi fi scapat uneori un raspuns si imi cer scuze pentru asta. Si pe langa asta mai adaugati si sutele de comentarii ce se aduna pe diferite articole de pe site – trebuie raspuns si acolo, nu?
Majoritatea celor care imi scriu o fac pentru ca, in principal, m-au gasit in urma cautarilor pe Google legate de munca/viata in Irlanda. Altii mi-au scris dupa ce mi-au citit articolele publicate anii astia in presa din Romania, in special pe Hotnews.ro. Veste buna – majoritatea acestor oameni sunt respectuosi, civilizati si stiu ce vor de la viata. Doar doresc sa afle de la sursa cum sta treaba exact in Irlanda. Si imi place sa cred ca am reusit sa-i ajut cu informatii pe multi dintre ei. Adica stiu sigur de acest lucru, sunt multi care au ajuns aici intre timp, s-au angajat, locuiesc, duc o viata buna pentru standardele lor si imi scriu dupa un timp. E bine cand primesti astfel de mesaje. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Auzise deja de la cativa oameni de incredere despre existenta unui calugar, Eftimie, ce sta prin munti si care ar cunoaste secretul linistii sufletesti si al binelui in viata. Chiar daca se simtea stapan pe gandurile sale si avea obiceiul de a analiza constant ideile ce-i navaleau in creier, fie personale, fie din partea celor din jur, el, Serban, a primit cu o liniste deosebita aceasta veste, a existentei calugarului Eftimie. Nu era linistea bazata pe ceea ce stie despre el si despre viata sa. Era o liniste deosebita, de parca ceea ce credea pana in acel moment despre liniste ca stare spirituala ar fi fost doar o joaca. Era o liniste intriganta si nu putea sa nu-i dea curs.

Prin urmare, Serban si-a zis ca trebuie sa dea de calugarul Eftimie, asa ca a inceput sa se intereseze de cum ar ajunge, in prima faza, la un om care l-a cunoscut pe calugarul Eftimie. “Complicata treaba”, si-a zis in prima faza Serban, dupa care s-a calmat stiind ca macar incercarea face mai mereu ca greul sa devina un pic mai usor. Dupa trei zile a reusit sa dea de Ionut, un barbat de 39 de ani ce il cunoscuse pe calugarul Eftimie in urma cu 6 ani. “Da, mi-a schimbat viata intr-un mod foarte simplu, de nebanuit“, i-a spus la un moment dat Ionut lui Serban. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Unul dintre motivele reale si intense care m-au facut in 2008 sa parasesc, temporar sau definitiv – habar n-am, inca – Romania, a fost ca nu mi-am mai dorit sa traiesc intr-o bula. In bula celor multumiti de propria viata si de propriul confort, de toate tipurile, fara a le pasa de binele celor din jur, de binele comun. Asa cum se stie, nu numai in definitiile politologice si sociale, binele comun inseamna, foarte simplu, un bine personal sigur si eficient pe termen lung. Dar putini inteleg acest lucru.

Am citit acum aceasta stire si mi-a venit sa scriu, pur si simplu, fiindca imi pasa. In timp am ascultat calm vorbele plictisitoare si repetate ale unor care mi-au sugerat ca n-as mai fi “roman si patriot” fiindca am ales sa plec, nu sa raman.

Cred profund, dupa ce m-am plimbat prin atatea locuri din lumea asta, ca Romania este o tara extraordinara pentru trait cand vine vorba de distractie si caterinca. Aici e viata, frate, in Romania! Asta ne place, sa ne distram, sa facem caterinca, sa facem misto. E greu de inteles ca ne putem distra si avand grija ca cei din jurul nostru sa fie bine, ne putem distra si facand treaba buna la nivel de societate, nu doar la nivel personal. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Cred ca teoriile psihologiei ar mai trebui schimbate. Revazute, studiate, eventual schimbate. Cel putin in domeniul psihologiei relatiilor umane. Nu doar ca tehnologia a schimbat multe in ultimii zeci de ani, dar si societatea s-a schimbat mult in ultimii zeci de ani.

Unii oameni ajung psihologi din teoriile enuntate acum zeci sau sute de ani. Si dau sfaturi gresite sau nu mai pot intelege schimbarile fiindca sunt incastrati in limitele invatate. Firesc ca multe teorii sunt inca valabile. Suntem oameni, adica ne schimbam incet. Dar ne schimbam. Click aici ca sa citesti mai departe textul »