cristiroman.ro

A fost bine cand am luat sase luni de pauza totala de Facebook. S-a intamplat intre octombrie 11 si martie 12. Nici macar nu am trisat. A fost pauza totala.

Nu am cum sa renunt de tot la Facebook. Am cunoscut multi oameni vii si valorosi acolo. Insa vreau iar sa fac pauza. Ma gandesc ca cei care tin cu adevarat la mine, cei care sunt curiosi de mine, de lipsa mea sau de viata mea, au cum sa ma contacteze. S-a intamplat si atunci, in cele 6 luni. Am avut trei sau patru oameni care mi-au scris pe email si am corespondat asa. Fiindca nici messengerul nu-l mai folosesc de mai bine de 2 ani. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Imi doresc mult, mult de tot sa petrec un an in Romania, in toate zonele tarii. Ma gandesc de ceva vreme la treaba asta. Sa-mi iau un an de pauza de la viata din Irlanda si sa stau un an, nu mai mult, in Romania. Sa plec din Constanta, sa zicem, sa urc spre Dobrogea, Moldova, Maramures, Ardeal, apoi Banat, centrul Ardealului/tarii, Crisana, Oltenia si Muntenia.

Sa stau cateva zile in fiecare oras sau orasel sau sat intalnit. Sa ma vad in sfarsit cu sutele de oameni buni cu care ma stiu de ani de zile dar cu care nu m-am vazut niciodata, sau foarte, foarte rar. La unii dintre ei chiar sa stau cateva zile, trei sau patru. O saptamana sau poate chiar doua. Sa ma odihnesc mult, sa citesc mult, sa calatoresc (normal, cum altfel sa strabat toata tara?), sa vad tot ce n-am vazut in 35 de ani – si sunt multe locuri nevazute de ochii mei pana acum – de la Delta Dunarii pana la Sighisoara, ca sa vorbesc de punctele mari de interes. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

– Cum recunosti un parvenit? Recomanda mereu lucruri scumpe, la care a tanjit ani de zile si de care doar de curand a inceput sa se bucure. Fiindca da, parvenitul e real fericit ca se afla in compania unor lucruri scumpe. Acolo e o parte a noului sau univers. Si trebuie sa se laude cu treaba asta, sa se simta indentificat, in sfarsit, oh, in sfarsit, cu tabara la care a tanjit ani de zile.

– Exagerarea e rea cand e pornita dinspre ambele tabere: si bunul, si raul, si da-ul, si nu-ul. Ipocrizia la fel.

– Paradoxal, succesul in epoca moderna tine mult de superficialitate, desi mereu lucrul bun, trainic, serios are partea lui de baza in viata. Insa neintrebarea, necunoasterea, superficialitatea au devenit norme firesti ce umplu o mare asa ca trebuie sa le detii ca sa plutesti fericit.

Esti mai deschis in viata cu cat esti mai deschis lumii din jur, cu cat o cauti, o cunosti si o intelegi mai bine.  Generalizarile negative sunt facute mereu in raport cu zone pozitive ale lumii din jur, de parca aia ar fi toata lumea din jur. Creierul e uneori atat si mic si de stramt incat poate primi doar o cantitate mica, mica de tot, din lumea din jur. Mai mult nu poate, nici daca ar vrea. Dar nu vrea, fiindca nu stie.

E cale lunga spre cunoasterea aia mare si intensa ce-ti ofera raspunsuri variate, unele de valoare. Mai buna e calea scurta, acceptata usor, fara intrebari. Superficializare intru fericire pe loc, nu altadata, ci pe loc. Se poate si asa. Ce vine acum e bun primit, ce vine greu, nu e interesant. Ce vezi in fata e viata. Ce vezi pe ascuns nu e de tine.

Simpatici pana la Dumnezeu, dar gresiti si cam pe-alaturi pana in Iad.

Cei mai fericiti oameni sunt cei despre care nu citesti, vezi, auzi.

Ne traim viata superficial, usor, radem, glumim, trecem peste, ce conteaza aia, ce conteaza asta, avem o singura viata, s-o traim, nu ma intereseaza, bem si mancam lucruri proaste dar iubite de cei din jurul nostru si atunci trebuie sa si noi, vrand-nevrand, de ce te complici, de ce ne complicam, nu te mai gandi, rade, danseaza, zboara, fa ce fac altii, aia multi din jur, daca nu faci ce fac aia multi, astia de langa tine, boule, atunci nu e bine, esti rau, esti bolnav, esti nebun, esti la pamant, esti trist, asta nu e viata. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Obosit. Obosit rau. Si nu de lipsa de somn sau de odihna, desi…Obosit de toate din jur, fara vlaga si fara sens. Un singur lucru ma taraste de pe o zi pe alta facand lucruri care ma obosesc.

Obosit. Si nu “vacanta” e rezolvarea, sau “concediul”. Candva am citit ca intr-un fel corpul uman are propria energie si propriul simt, propriul echilibru dupa care inainteaza in viata in mod fericit si firesc. Ma rog, studiul este mai complex insa ideea generala asta era. Si ca daca in tine aceste lucruri sunt dereglate atunci situatia se complica. Dispare energia, scade apararea organismului, se distruge fantasticul computer interior al trupului si al mintii. Si nu e cale de rezolvare. Click aici ca sa citesti mai departe textul »