cristiroman.ro

Mai întîi a fost mutarea, vineri, 29:

De sîmbătă, Gazeta Sporturilor nu mai locuieşte în Băneasa, ci aproape de Piaţa Romană, pe strada Dionisie Lupu, într-o clădire nou-nouţă. Mie îmi place foarte mult.

Foto interior sediu nou: Andrei Crăiţoiu.

Vă spuneam ieri că astăzi vorbim despre ziua de 14 iunie 1990. Minerii au ajuns dimineaÅ£a în BucureÅŸti ÅŸi au fost preluaÅ£i de către SRI ÅŸi MiliÅ£ie ÅŸi duÅŸi în PiaÅ£a Universităţii. Marian Munteanu a fost bătut ÅŸi a fost la un pas să rămînă fără cap, la propriu, prin decapitare, oricine avea barbă devenea în cîteva minute un om roÅŸu, din cauza sîngelui, sediile PNL ÅŸi PNÅ¢CD au fost sparte, devastate, Televiziunea a fost ocupată. Oficial, au murit patru oameni. Neoficial, peste 100. ExplicaÅ£ia minerilor: “Am venit să plantăm panseluÅ£e la PiaÅ£a Universităţii”.
Iunie 1990 a fost momentul în care naÅŸul de căsătorie al unui unchi de-al meu s-a decis să plece din România. Era intelectual ÅŸi participase la manifestaÅ£ii. Atunci, în iunie 1990, a fost dus de MiliÅ£ie în afara BucureÅŸtiului ÅŸi bătut două zile. Acum e bine-mersi în SUA. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Într-una dintre cele 6 zile petrecute la Budapesta am hotărît să dăm o fugă la Viena, oraş aflat la 225 km de Budapesta.

Buget: două bilete de autocar dus-întors 70 euro, abonamentul pe o zi pentru toate mijloacele de transport din Viena 5 euro/om, încă 40 de euro daÅ£i pe diferite lucruri (inclusiv mîncare – 5 euro două cafele, 21 de euro o masă completă pentru două persoane).

Am plecat la 7 dimineaţa din Budapesta, din autogara Nepliget (nu există aşa ceva în România, în termeni de modernism&utilitate), am stat 30-40 de secunde la graniţa cu Austria (nici nu s-au uitat la buletinele noastre), iar la 10 am ajuns în Viena. Tot drumul a fost făcut pe autostrada Budapesta-Viena şi am putut admira în voie sute de eoliene presărate pe cîmpii.

Viena, pe scurt: în cele 9 ore cît am stat n-am avut timp decît de centrul oraşului (Zona Medievală şi Zona Imperială), aşa că impresiile se referă doar la aceaste zone. Superb, grandios în centrul vechi, extrem de curat, plin de tineri pe biciclete, de oameni care se întind pe iarbă în parcuri şi grădini publice, aglomerat de turişti, cafenele stilate şi nu pline de fiţe prin preţuri, ca la noi.

Ce m-a impresionat, pe lîngă monumentele istorice în sine: veţi regăsi jos cîteva fotografii din zona Museums Quartier, acolo unde au fost amenajate spaţii speciale pentru tineri: cuburi mari de piatră unde te poţi relaxa la o bere, te poţi odihni (mulţi se descălţaseră de pantofi), sau poţi sta pe net cu laptopul (wifi în toată zona).

Din Viena spre Budapesta am plecat la 7 seara ÅŸi am ajuns la 10.

Ca şi concluzie: mai nimic în comun cu Bucureştiul, din păcate.

NOTĂ:  Nu ezitaţi să cereţi explicaţii la fotografii, dacă aveţi nevoie.

Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Tot marţi, 22 mai, după o primă parte a zilei dedicată vaporului&Dunării, după-amiază am mers împreună cu Roby la Tropicarium, pentru a vizita un complex ce include un imens acvarium, o replică de junglă tropicală plus multe altele de acest gen. Biletul costă 1.700 forinţi (7 euro).

Urmăriţi filmuleţul pe care l-am făcut. Muzica e chiar de acolo.

Acvarium – More bloopers are a click awayIar aici aveÅ£i fotografii din acest spaÅ£iu care merită văzut. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Prima parte a zilei a treia, marţi 22 mai, a fost dedicată unei plimbări cu vaporaşul pe Dunăre. Am ales un vaporaş ce aparţine de compania publică metropolitană de transport a Budapestei. Cost de persoană: 2,70 euro un drum din centru pînă la Romaifurdo, undeva la marginea Budapestei. Traseul a durat o oră şi 45 de minute, dar timpul trece foarte repede: ai ce vedea, poţi sta pe o băncuţă jumătate afară, să te bată curentul, sau te poţi chiar întinde pe canapele din interior. Noi am preferat să stăm la aer, mai ales că nu mai era aşa de cald, din cauza unei ploi rare. Din zona Romaifurdo am ajuns înapoi în oraş cu HEV-ul, metroul de suprafaţă al oraşului.
Mai jos aveţi un filmuleţ de 30 de secunde, iar jos de tot sînt 12 fotografii.

Plimbare cu vaporasul – These bloopers are hilarious Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Ziua 2 – luni 21 mai
Am dormit pînă la ora 12, oboseala de la muncă şi-a spus cuvîntul. Am luat metroul galben (Foldalatti) de la Operă (foto dreapta), unde am stat noi, pînă la Hosok Tere (Piaţa Eroilor), linia acesta de metrou fiind cea mai veche de pe Europa continentală, avînd mai bine de 100 de ani vechime. Linia este construită la doar 4-5 metri sub pămînt, staţiile arată extraordinar, iar distanţa dintre staţii este de doar 200-300 de metri. Practic, metroul curge sub bulevardul Andrassy, de care vă povesteam ieri.

Hosok Tere este un monument grandios ridicat de maghiari pentru a-ÅŸi celebra domnitorii ÅŸi regii din istorie, iar piaÅ£a publica din faţă monumentului este, cred, mai mare decît un teren de fotbal. Madonna a filmat aici, în 1995, cîteva scene din Evita, iar Papa Ioan Paul II a a Å£inut o slujbă religioasă în 1991. Click aici ca sa citesti mai departe textul »