cristiroman.ro

Aşa cum am promis, vă voi povesti de astăzi cum am petrecut o săptămînă în Ungaria, la Budapesta, cu o escală de o zi la Viena, în Austria. Pentru mine, a fost a 8-a vizită în capitala Ungariei.

ZIUA 1 – Duminică 20 mai

Am părăsit cu prietena mea România duminică dimineaţă, 20 mai, pe ploaie. Cursa Wizz Air de Budapesta (175 RON biletul/om, dus-întors, cu toate taxele, superchilipir) a plecat de la Otopeni la ora 6:10 dimineaţa şi a ajuns la ora 6, ora Ungariei. Am ieşit din România/intrat în Ungaria cu buletinul, nici un fel de probleme, mai mult de 10 secunde n-am stat la fiecare control; este foarte reconfortant să călătoreşti în noile condiţii.

La Budapesta am fost aÅŸteptaÅ£i de Roby, originar din Sighetul MarmaÅ£iei, în prezent student la Politehnică în Ungaria, unul dintre prietenii foarte buni ÅŸi oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut prin intermediul acestui blog. Se ocupase deja de achiziÅ£ionarea abonamentelor noastre de transport pe o săptămînă (autobuz, tramvai, metrou, etc – 3600 forinÅ£i sau 15 euro, foarte avantajos, Å£inînd cont că doar o singură călătorie costă 0,95 euro). La 9 am ajuns la hostel (36 euro camera dublă/noapte – curat, baie curată) să ne lăsăm bagajele, iar la 12 ne-am cazat. Am locuit în zona ultracentrală, la 50 de metri de Operă ÅŸi de bulevardul Andrassy, cel mai faimos al Ungariei, aflat în patrimoniul UNESCO. Click aici ca sa citesti mai departe textul »

De ce la ei tinerii de 14-18-20-24-28 de ani sint calare pe biciclete, prin parcuri, pe sosele, etc, inclusiv fetele?
De ce e imposibil sa iei teapa la restaurantele din Budapesta, atita timp cit TOATE au afisate la intrare meniul complet si toate preturile?
De ce zonele pietonale si spatiile publice de recreere din Budapesta sint atit de simplist si cu bun gust aranjate?
De ce in 6 zile am auzit o singura data un claxon de masina?

Mica noastra aventura continua aici la Budapesta. Dupa prima zi de acomodare, luni am dat startul la vizitarea propriu-zisa a orasului. Prima oprire am facut-o in Piata Eroilor (HÅ‘sök Tere), furnicarul de turisti din inima capitalei ungare. La doi pasi se afla si Gradina Zoologica, unde animalele ne-au primit cu un entuziasm destul de redus. O fi ziua de luni mai grea si aici…

Ne-am urcat din nou in Cetate, la lumina zilei vazandu-se ceva mai bine Turnul Pescarilor (Halászbástya). Seara am fost intr-una din zonele moderne ale orasului, in vecinatatea Teatrului National (Nemzeti Színház) si a Palatului Artelor (Művészetek Palotája).

Marti am renuntat la metrou si am luat-o pe calea apei, plimbare care a durat vreo doua ore cu micul vaporas. Pentru a ne incadra in tema zilei, am facut si o vizita la Tropicarium. Ne-am racorit putin printre pestii si rechinii care inotau deasupra noastra, apoi am incheiat seara cu o promenada pe Váci utca, alta locatie foarte populara in randul turistilor straini.

Cristi m-a rugat sa scriu cateva randuri despre excursia lor de aici, din Budapesta.

Dupa sosirea destul de matinala, avionul aterizand in jurul orei 6.15, am incercat sa rezolvam cazarea, dar din pacate check-in-ul la hostel se facea doar de la ora 12. Asta ne-a dat destul timp sa bem o cafeluta la o terasa, iar apoi sa luam un mic dejun turcesc la mall-ul West End, aici fiind singurul loc deschis, cu mancare, la ora aceea. Am facut apoi o frumoasa plimbare pe insula Margareta (Margitsziget), oaza verde de liniste din mijlocul Dunarii.

A urmat un bine meritat somn de odihna, iar apoi spre dupa masa o ‘descindere’ la Luigi, un mic restaurant din apropierea hostelului. Aici s-a mancat bine si cu pofta, urmeaza materiale incendiare pe Papa Bun.

Plimbarea de seara a pornit de la Opera, fiind urmata de un ‘pit-stop’ pentru bere si o partida de csocsó (foosball).Meciul a fost incins, cu ocazii spectaculoase la ambele porti si autogoluri de generic. Am urmarit apoi un concert live al unei trupe de interpreti in piata Deák Ferenc, iar de aici am ‘atacat’ Cetatea Buda (Budai Vár), avand o priveliste minunata asupra orasului iluminat.

Aşadar, finala Ligii Campionilor din acest an se va disputa peste 3 săptămîni, la Atena, între Liverpool şi AC Milan. Am zis să profit de situaţie şi să vă prezint imagini din vestiarul lui AC Milan, surprinse astă-vară (click pe poză pentru imagine mărită).

Click aici ca sa citesti mai departe textul »

Cum-necum, am ajuns si la 29 de ani. Asta e. Discutam acum vreo saptamîna cu Tolo, Gusti si ?tefan despre impactul calculatorului în viata fiecaruia si parca nu-mi venea sa cred ca gata, nu mai fac parte din generatia celor de 18-22 de ani. “Tu esti mai aproape de generatia noastra”, mi-a zis atunci Tolo, referindu-se la cei ca el, nascuti spre finalul anilor ’60.

EXERCITIU DE SINCERITATE
Sa n-o mai lungim. M-am gîndit de vreo luna sa adun poze din diferite etape ale vietii mele, pentru a reusi sa vad mai bine cum s-a transformat chipul meu in 29 de ani. Prin urmare, pozele de mai jos ma reprezinta, din mai multe episoade ale vietii. Sus, de la stînga la dreapta: la 5 ani, la 7 ani, la 16 ani, la 18 ani. La mijloc: 20, 22, 23, 25 de ani. Jos: 26, 28 si 29 de ani.


Click aici ca sa citesti mai departe textul »